Atatea zile libere !!

E fain sa ai cateva zile libere in care sa faci ceea ce nu ai in mod obisnuit timp sa faci prea mult in perioadele obisnuite: sa citesti, sa asculti muzica, sa vezi filme, sa-ti vezi familia si prietenii, toate in "doze" mai mari. Dar, daca stai singur si esti "intre" relatii, de la un moment dat incolo inevitabil te plictisesti. Si cu atat mai mult resimti lipsa cuiva care stie ce-ti place si ce nu, si de la care nu astepti nimic altceva decat sa te imbratiseze...si sa se bucure impreuna de aceste zile libere pe care le poate petrece CU TINE.

Ultimele picaturi din 2008

Imi plac ultimele zile din decembrie, cand toata lumea incetineste ritmul si parca lasa anul sa isi traiasca ultimele clipe...in liniste. In mod normal nu-mi place sa stau cvasi-degeaba la birou, asteptand sa mai sune telefonul sau sa mai apara un mail (!), dar in decembrie asta e parca in firea lucrurilor, e normal sa fie asa si nu altfel.

Anul asta mi-a mers bine la job. Pentru prima data in 10 ani si 4 joburi, am parte de unul chiar pe gustul meu, unde nu ma simt sufocata de mission-vision-values-urile de 3 lei uzuale, nu e nevoie sa mimez periodic un zel chiar si in zilele cand n-am niciun chef de nimic, si - intr-adevar un mare plus, am un sef care a reusit sa creeze o atmosfera relaxata, in care iti permiti sa spui cam ce gandesti. Evident ca am perceput acest an ca pe un fel de sanatoriu de recuperare binemeritat, dupa atatia alti ani in care a trebuit sa inghit locuri si oameni in al caror stil nu ma regaseam. Stau si ma gandesc ca au fost atatea perioade in care nu ma mai imaginam putand avea un astfel de job, mi se parea ca s-au inchis toate sansele de a junge la el..Sau pur si simplu, dupa atatea aberatii vazute de-a lungul timpului in mediul corporatist, nu mai credeam ca exista.

Tot ce mi-as dori pentru 2009 ar fi sa mi se intample echivalentul in plan personal...si sa las complet in urma amintirile unor relatii care nu m-au implinit in niciun fel. Daca ar fi sa contabilizez incercarile din ultimul an, ar trebui sa fiu foarte aproape de a crede ca ceea ce imi doresc nu s-a inventat..sau ca am trait o data si e de ajuns :). Si totusi, asa cum am putut sa uit anii in care priveam din biroul "open-space" cate un apus si ma simteam profund nefericita cu viata mea de atunci, imi dau voie sa cred ca si pe plan personal e posibil sa vina o zi cand ma voi simti atat de multumita de parca toate aceste cautari framantate nici n-ar fi existat.

Christina Applegate- o blonda care nu mai e asa vesela

Asta-seara nu sunt tocmai in cea mai buna dispozitie. Tocmai am vazut o emisiune despre cancerul de san, subiect banalizat de atata mediatizare, dar uite ca sunt mai senzitiva decat altadata dat fiind ca tocmai ce m-am plimbat la randul meu pe la doctori de curand pentru a ma lamuri cu niste analize din acelea care, neiesind chiar bine, aduc suspiciunea ca ceva sa nu fie in regula..drept pentru care pana nu te lamuresti ce e cu ele, nu poti sta linistit (si cu ocazia asta mi-am dat seama cat de repede poti trece de partea cealalta a baricadei, a ghinionistilor din randul carora nu ti-ai fi imaginat ever ca ai putea face parte). Totusi, in ce am vazut asta-seara m-auimit o decizie. Christina Applegate, fata care a interpretat ani de zile rolul fiicei blonde stupide din Bundy, a constatat ca are cancer si mai mult decat atat, in urma unor analize mai aprofundate, ca are o gena care o predispune intr-un procent foarte mare la a aparitia bolii la ambii sani- drept care a decis sa isi extirpe ambii sani ! Evident ca era marcata de operatie, si inca parea foarte vulnerabila. Acum inteleg ca senzatia de sabie a lui Damocles e de evitat, dar totusi sa te grabesti sa faci pasul asta final..Erau si alte povesti in emisiune, ca de obicei cu impact emotional dar nu patetic de genul "Surprize" pentru ca totusi era Oprah, care reuseste de cele mai multe ori sa nu treaca in dimensiunea asta de romantare ieftina. De exemplu, o femeie care a facut cancer la san pe la finalul anilor '70, si pe vremea respectiva se evita pana si sintagma "cancer de san", pur si simplu era jenant sa expui ca atare problema. Dar ce vreau sa punctez e ca un lucru care ma surprinde - potentialul asta imens de suferinta feminina. Oare exista un echivalent masculin pentru durerea de a te vedea fara o parte esentiala din identitatea ta de gen ? Christina Applegate povestea ca inainte de operatie si-a facut poze din toate unghiurile, ca sa-si poata aduce aminte dupa aceea exact cum arata, si nu doar din imaginatie. Si ca inca plange cam o data/zi vizavi de subiectul asta.

Si corelat cu faptul ca zilele astea sunt dezamagita si de barbati in general :), ma intreb de ce oare ratam sansa de a fi unii cu altii in relatii autentice. Relatii in care sa poti sa deschizi inclusiv astfel de subiecte fara sa te temi de reactia celuilalt, ca nu va fi asa cum speri tu.

Noiembrie ploios

Nah ca am cedat unui impuls de moment si din pas in pas am ajuns chiar la un blog. Desi mi se pare ca nu mi se mai potriveste, le citesc cu interes pe ale altora, dar nu ma vad postand cu regularitate la randul meu. Si in plus, parca e apanajul altei generatii, celei care aproape ca s-a nascut langa un computer, nu a mea, care l-am vazut pe primul abia in facultate..

Sunt curioasa care ar fi cea mai buna idee pentru o dupa-masa de genul asta, in care ar ploua toata ziua...pentru cei care au epuizat variantele clasice, stat in casa, citit, uitat la filme..Exista o poezie chiar si pentru vremea asta, doar ca o gusti mai putin cand tocmai ai mai esuat intr-o incercare de relatie si stai in casa singura si usor confuza vizavi de tocmai aspectul expus.

In fine, o ceasca de ceai aromat nu e chiar o solutie dar parca mai ajuta. Cred ca o sa prefer sa citesc din cartea pe care am inceput-o, "Maimuta goala" a lui Morris, in loc sa ies in oras.