Commited

S-a facut 3.30 dimineata, nici nu mi-am dat seama cand, tot uitandu-ma pe net la diverse.Se pare ca timpul pe care mi-l aloc mie insami in timpul saptamanii nu-mi ajunge, si simt nevoia de a compensa cat pot in week-end, cand nu am constrangeri legate de trezitul dimineata. Asta-seara: Liz Gilbert- noua carte, primul sot, interviuri, tot ce se putea gasi. Aseara m-am uitat la speechul ei de la TED. Concluzia: tipa chiar pare sa-si fi gasit un echilibru si in general spune lucruri de bun-simt care nu au in niciun fel falsitatea aia de scriitor de succes care isi face propriul PR. Ca de ex. simplul fapt de a formula ca e foarte probabil sa fi lasat deja in urma cel mai mare succes litarar din viata ei. N-as zice ca Eat, Pray..e o capodopera, dar am citit-o cu placere si una peste alta, are feeling ceea ce nu e chiar simplu de obtinut. Urmatoarea carte e despre dilemele ei legate de casatorie, subiectul meu predilect :). Intre altele, o chestie misto pe care a facut-o cu 'the future husband to be' e ca si-au facut o lista cu cele mai teribile defecte si si-au citit-o unul altuia, ca sa evite orice surprize ulterioare. Iar el i-a servit un exemplu din activitatea lui de negustor de pietre pretioase: uneori, acestea se vand 'la pachet' pe principiul 2-3 bune care iti iau ochii si restul proaste. Desteptarea survine cand incepi sa le ignori pe alea bune, care iti iau ochii si vezi daca poti face ceva cu restul celor imperfecte.

Altfel, imi vine sa ridic din sprancene cand cineva isi expune prea mult din viata personala ca sa nu banuiesc ca vrea sa o marketeze, dar pot sa inteleg ca daca e o persoana care comunica usor despre orice, asta se vede in alta lumina. Si ea asa pare.

Cea mai frumoasa poza

pe care am primit-o. Si cea mai eliptica :). Pentru ca nimeni nu va ghici despre ce e vorba daca nu stie subtextul, cu toate ca este un loc foarte reprezentativ pentru un oras simbol. Dar dincolo de reprezentativitate ramane un gest pe care mi-l voi aminti intotdeauna legat de ziua de azi..

Alice si altele ca ea

Pe hbo e Alice (in tara nebunilor). Cand a aparut, am vrut sa il vad dar n-am mai ajuns pana la urma. Nu ma prinde, in acelasi fel in care nu m-au prins interminabilele Fratii ale inelelor, Harry Potter sau daca e sa ma refer la literatura, cea sud-americana de tip fantastic. Sunt o persoana cu destula fantezie si cumva e de mirare ca nu rezonez. Dar poate n-ar trebui sa ma mir, cel putin in cazul lui Alice, pentru ca nici cartea nu mi-a spus mare lucru cand eram copil si am citit-o. Tin minte si acum, o aveam in 'Biblioteca pentru toti', editia mare, cartonata. A fost una -daca nu chiar singura- poveste pe care n-am reusit s-o termin. In acelasi fel, peste ani, n-am reusit sa termin Un veac de singurate. Mi s-a parut o logoree fara cap si coada. Cu altele ale lui Marques, de ex. Dragoste in vremea holerei, a fost alta treaba. La fel Saramago si Isabel Allende, dintre sud-americanii de generatie mai noua- m-au plictisit teribil. Oare de ce nu gust stilul asta de fantasmagorii ? Inca n-am un raspuns.