duminică, 28 decembrie 2008

Atatea zile libere !!

E fain sa ai cateva zile libere in care sa faci ceea ce nu ai in mod obisnuit timp sa faci prea mult in perioadele obisnuite: sa citesti, sa asculti muzica, sa vezi filme, sa-ti vezi familia si prietenii, toate in "doze" mai mari. Dar, daca stai singur si esti "intre" relatii, de la un moment dat incolo inevitabil te plictisesti. Si cu atat mai mult resimti lipsa cuiva care stie ce-ti place si ce nu, si de la care nu astepti nimic altceva decat sa te imbratiseze...si sa se bucure impreuna de aceste zile libere pe care le poate petrece CU TINE.

joi, 18 decembrie 2008

Ultimele picaturi din 2008

Imi plac ultimele zile din decembrie, cand toata lumea incetineste ritmul si parca lasa anul sa isi traiasca ultimele clipe...in liniste. In mod normal nu-mi place sa stau cvasi-degeaba la birou, asteptand sa mai sune telefonul sau sa mai apara un mail (!), dar in decembrie asta e parca in firea lucrurilor, e normal sa fie asa si nu altfel.

Anul asta mi-a mers bine la job. Pentru prima data in 10 ani si 4 joburi, am parte de unul chiar pe gustul meu, unde nu ma simt sufocata de mission-vision-values-urile de 3 lei uzuale, nu e nevoie sa mimez periodic un zel chiar si in zilele cand n-am niciun chef de nimic, si - intr-adevar un mare plus, am un sef care a reusit sa creeze o atmosfera relaxata, in care iti permiti sa spui cam ce gandesti. Evident ca am perceput acest an ca pe un fel de sanatoriu de recuperare binemeritat, dupa atatia alti ani in care a trebuit sa inghit locuri si oameni in al caror stil nu ma regaseam. Stau si ma gandesc ca au fost atatea perioade in care nu ma mai imaginam putand avea un astfel de job, mi se parea ca s-au inchis toate sansele de a junge la el..Sau pur si simplu, dupa atatea aberatii vazute de-a lungul timpului in mediul corporatist, nu mai credeam ca exista.

Tot ce mi-as dori pentru 2009 ar fi sa mi se intample echivalentul in plan personal...si sa las complet in urma amintirile unor relatii care nu m-au implinit in niciun fel. Daca ar fi sa contabilizez incercarile din ultimul an, ar trebui sa fiu foarte aproape de a crede ca ceea ce imi doresc nu s-a inventat..sau ca am trait o data si e de ajuns :). Si totusi, asa cum am putut sa uit anii in care priveam din biroul "open-space" cate un apus si ma simteam profund nefericita cu viata mea de atunci, imi dau voie sa cred ca si pe plan personal e posibil sa vina o zi cand ma voi simti atat de multumita de parca toate aceste cautari framantate nici n-ar fi existat.