Lucrez in HR de vreo 7 ani. Nu conteneste sa ma uimeasca, pana in ziua de azi - lucru confirmat si de altii- cat de putini sunt cei care isi gandesc pe termen lung un traseu, care isi pun intrebarea "daca maine n-o sa mai am jobul asta, ce (altceva) as putea sa fac ? " Sunt oameni care au lucrat peste 10 ani in aceeasi firma si care probabil ar fi ramas acolo si urmatorii 10, dar uite ca a aparut ceva imprevizibil cum e aceasta criza si s-au trezit ca nu mai au loc in minunata companie. Dintre care, unii in situatia in care avusesera un job atat de specific companiei in cauza, incat nu-si pot gasi usor ceva echivalent in alta, desi au avut pozitii de directori.
Faptul ca in perioada asta e greu sa-ti gasesti alt job - citeam azi ca ar fi in medie cam 1,500 de aplicanti la un job pe un site, si ultimul meu proiect cu anunt o confirma- e una. Ce agraveaza si mai mult lucrurile e daca in tot acel interval in care omul a lucrat intr-un singur loc n-a stiut sa isi cultive relatiile personale. Relatii care se construiesc, care implica sa raspunzi la cate o rugaminte. Unii nu au stiut sau nu au considerat ca ar avea nevoie sa faca asta si iata reversul, acum n-au la cine sa puna o intrebare. Uneori si o simpla informatie din inside e pretioasa -eu am ajuns sa ma angajez prima data doar pentru ca cineva a fost suficient de amabil sa-mi spuna ca la compania X se fac recrutari, nimic altceva ca vreun contact, nici macar vreun telefon de la HR. Restul a fost treaba mea - sa aflu cui sa trimit cv-ul, etc, dar a contat ca cineva mi-a dat "pontul" la momentul potrivit.
Nu pot sa inteleg oamenii care, ajungand la un moment dat pe o pozitie mai "sus", uita sa mai raspunda la telefoane. In schimb te cauta iar cand au ei nevoie de ceva, de parca relatia ar fi exclusiv univoca. Nu e greu sa construiesti relatii cu altii, daca la baza lor sta un schimb onest. Oamenii isi aduc aminte de tine si dupa mult timp de cand n-ai mai vorbit cu ei, daca atitudinea ta a fost cea corecta. Dupa cum, daca te-ai facut de negasit la un moment dat, isi vor aduce aminte si de asta.
In niciun caz nu ma bucura rautacios faptul ca unii acum sunt in postura de a-si cauta job. Dar poate ar trebui ca unii sa-si mai aminteasca faptul ca nimeni nu e de neinlocuit, si ca gesturi simple iti pot fi de mare folos pe termen lung.
