Sunt intr-o perioada de citit asiduu, citesc pe banda rulanta tot felul de carti iar daca vreuna ma prinde, mi-e greu s-o mai las din mana. Ma motiveaza si vremea inchisa de afara. Erau perioade in liceu cand daca o carte nu ma prindea de la primele 2 pagini, o astepta un frunzarit pe diagonala. Acum sunt mai rabdatoare. De exemplu, mi-am luat acum 2 saptamani o Herta Muller - recunosc, in urma publicitatii care i s-a facut dupa Nobel. Total neatractiva la primele pagini, dar daca insisti, merita. N-am avut ocazia des sa vin in contact cu oameni care au invatat romana ca a 2-a limba, si in niciun caz nu s-a nimerit sa fie scriitori. O nemtoaica ce recunoaste onest vioiciunea unei limbi fata de exactitatea seaca a celeilalte, in multe cazuri. Un om amenintat cu moartea direct si indirect intr-o Timisoara comunista, renegat de cei din comunitatea ei (un satuc nemtesc din Banat, in care romanii erau vazuti ca "murdari si lenesi", ca o forma de aparare a "soiului superior" care erau localnicii), crescuta intr-o casa fara nicio carte si, mai mult, in care cartile erau privite ca ceva rau, diavolesc. Original pentru un viitor castigator de Nobel pentru literatura, nu ?
Unul din scriitorii care mi-a placut foarte tare cand l-am descoperit cu "Prins", Petru Popescu, a publicat o noua carte despre tineretile lui comuniste cu indragosteli de fiica puterii, Zoia. N-am apucat sa-l citesc, doar am parcurs niste cronici si inteleg ca a cedat tentatiei de a scrie intr-un stil consumist, american, influentat probabil de cariera lui de scriitor de acolo. Pacat. Cred ca inca avem nevoie de o literatura de buna calitate despre generatiile alea. Petru Popescu, asa cum il tineam eu minte, era un scriitor viu, cu nerv, care nu se ferea sa se uite in fata la dilemele pe care epoca i le provoca unui tanar rebel. Daca onestitatea se pierde si intervin cliseele, talentul literar nu mai foloseste la nimic. A, iti foloseste sa vinzi. Dar pe termen lung cartea nu ramane o referinta.
Tatal unei prietene, fost lucrator in defuncta Securitate pe parte de contraspionaj, publica de cativa ani un fel de memorii, in care isi exprima punctul lui personal de vedere asupra evenimentelor din decembrie. Cred ca e vorba si de o exorcizare a intrebarilor lui chinuitoare de dupa '89. Dilema lui, intrezarita printre randuri, e daca faptul ca si-a facut bine treaba, in slujba unui regim pe care nu si l-a ales, il absolva de vina de a fi fost parte a unei structuri universal perceputa ca represiva. In opinia lui, Securitatea a fost pe nedrept invinuita de tot raul, pentru ca in marea majoritate oamenii din sistem chiar serveau interesele tarii si in plus urmau niste ordine. E greu de judecat, sunt multe nuante. Intrucat n-am trait in perioada respectiva ca adult, prefer sa vad lucrurile cu moderatie, dar sunt fericita ca tatal meu, cand i-a fost oferita o astfel de cale, a zis pas. M-a scutit de multe intrebari existentiale. Herta Muller, o prigonita de Securitate, vine cu o marturie la polul opus. Ce faci daca esti copilul cuiva care - in termenii de acum- a facut un fel de pact cu Diavolul ? O solutie ar fi sa-i citesti pe amandoi.
Imi plac cartile de confesiuni, legate de realitati la care te poti conecta. Si cred ca e bine sa le vorbesti si celor din jur despre ce-ai citit si te-a impresionat : emotional, intelectual sau cum vrea fiecare sa denumeasca. Nu atat ca sa-i determini si pe altii sa citeasca acele carti (am priceput intr-un final ca a nu citi constant nu trebuie sa primeasca obligatoriu un vot de blam daca iti alimentezi dorinta de cunoastere in alte moduri), cat pentru a face sa circule idei bune, provocatoare. S-a intamplat uneori sa mi se povesteasca despre o carte fara sa ajung s-o citesc dar povestirea aceea sa rezume atat de bine esenta cartii respective incat sa imi adauge o noua idee pe un anumit subiect.
Cand o sa ma fac mare, dupa primul milion de euro, am sa-mi iau un curs de Creative writing si o sa-mi incerc si eu puterile la scris. Asa, pe modelul Hugh Grant - "Întotdeauna mi-am promis: când vei realiza câteva filme drăguţe şi vei câştiga ceva bani, vei scrie în sfârşit romanul tău". Pana una alta, mai scoate o comedioara cu Jessica Parker si isi aduna curaj sa termine prima jumatate a cartii.
