Una dintre chestiile care-mi plac imens cand calatoresc e ca pot intalni in afara "bastinasilor" si oameni din zone cu care nu ai in mod normal tagente. In Romania, de ex., rar sau niciodata ma intersectez cu australieni. Si in Croatia si in Muntenegru, era plin de turisti de toate varstele si din toate partile. Cum in Muntenegru am stat cel mai mult timp intr-un hostel, era normal ca ponderea cea mai mare sa o aiba cei care isi faceau o vacanta in mai multe tari, cu rucsacul in spate si cu un ghid Lonely Planet sau ceva de gen in mana. Si contrar asteptarilor, nu toti cei ca ei sunt foarte tineri. Intr-o seara am baut o sticla de vin cu Jose, canadian din Montreal si cu Sarah, o australianca din Melbourne. Sarah are 27 de ani, lucrase cativa ani in Londra (venita fiind pentru un contract de 6 luni, i-a placut si a ramas 3 ani), a venit criza, jobul ei s-a restructurat si s-a decis sa se intoarca inapoi acasa. Dar inainte de asta, ca un fel de cantec de lebada, a vrut sa mai dea o raita de 2 luni prin Europa (ca si picanterie, pe cand era statea in Australia, fata lucrase chiar pentru Lonely Planet si de-atunci avea o stiva de ghiduri. Ghiduri care, by the way, sunt chiar ok la ce pret au- Eastern Europe, un fel de tom care furniza tot ce-ti doreai sa afli despre bizarii astia semi-barbari, costa numai vreo 16 euro.)
Povestea lui Jose, om la vreo 35-40 de ani care facea un fel de tur in jurul lumii si nu stia unde o sa fie luna sau chiar saptamana viitoare, m-a incantat si mai tare: compania la care lucra ca si programator IT avea un program prin care timp de 3 ani optai sa primesti salariul diminuat cu 20%, iar la capatul perioadei iti luai toti acesti bani gramada si liber de la job 6 luni. Luni in care el alesese sa faca inconjurul lumii...chestie pe care cred ca multa lume ar alege-o, daca ar exista posibilitatea, nu ?? Ca doar in final nu traim doar ca sa muncim constiinciosi an dupa an, fara sa mai apucam macar sa ne dam seama in ce lume traim. Si uite-asa ma gandeam eu, sa stii ca astia 2 sau altii ca ei veniti tot de pe alte continente, vad mai mult din Europa decat multi europeni care ar avea resursele sa faca asta, numai ca prefera concedii din alea statice, in "statiuni" eventual aceleasi cu variatie doar de anotimp. Sau care merg doar in tarile consacrat turistice. Mie una mi-e rusine ca sunt tari relativ apropiate ca distanta si nici prea scumpe in care inca n-am reusit sa pun piciorul si despre care din istoria si geografia invatate in scoala comunista n-am ramas cu mari informatii, cum e Polonia. Pentru ca mergand acolo ai si motivatie sa citesti. De exemplu, abia dupa concediul asta, punand cap la cap tot ce-am citit din toate ghidurile :) si alte carti pe deasupra, am reusit sa-nteleg ce si cum cu tarile din fosta Iugoslavie.. pan-acum in capul meu era o mare nebuloasa, in care se-amestecau date disparate despre mai multe razboaie dar nu desluseam exact care cu care ce-avut si mai ales de ce..
Cand ne-am despartit de Jose in Kotor, Muntenegru, el urma sa plece a doua zi in Albania. Curios, ar zice unii, ce sa vezi acolo ? Poate-o mai fi si periculos, in afara de asta. Cam aceleasi lucruri pe care s-ar putea sa le gandeasca un olandez sau englez daca i-ai propune sa vada Romania, desi sunt atatea de vazut.. Imi place sa ma lupt cu propriile mele prejudecati si cred ca efortul de a intelege contextul socio-istoric al unui popor pays back a lot, ca sa zic asa. Au farmecul lor si vacantele lancezite in care absorbi un peisaj pitoresc prin toti porii, dar eu una nu pot si fara celelalte, in care imersezi in alta cultura si prin comparatie, mai intelegi ceva in plus despre ce te defineste, identifici constructe preluate din cultura ta de care uneori te dezbari in urma unei astfel de comparatii..
Fata de oamenii care calatoresc in felul asta, de regula cateva luni, vacanta ta de 2 saptamani incepe sa para minuscula si terna, ca si o portie servita dintr-un singur fel de prajituri de pe o masa incarcata cu zeci de feluri..
Si tot legat de asta, daca regret ceva privind la posibilitatile pe care le-am avut la 20 de ani, e ca n-am avut cum sa fac o chestie din asta: sa-mi iau un rucsac in spate si un ghid in mana si sa vad lumea macar pentru vreo 4 luni daca nu un an intreg. Poate o sa am si eu vreodata libertatea financiara sa imi permit asa ceva, pentru ca ceva care sa ma faca mai fericita nu-mi imaginez. A, da, un copil poate, ar zice unii sau unele :P
Ca si concluzie, desi se intampla in viata asta tot felul de chestii tampite carora nu le gasesc vreun sens, exista si atatea lucruri bune care te pot umple de cea mai pura bucurie. Aviz celor care ma acuza de sarcasm, stiu ei care :)).
Later edit: la un mail in care-l intrebam cum a fost in Albania, Jose raspunde "I really loved Albania. Not many tourist and the infrastructure is quite old and "basic". But the people were very nice. I feel like I was special to them! "
