Parintii mei au fost din categoria "destupati", mai ales daca ii compar cu ce se intalnea pe vremea aia la colegele/ prietenele mele. Mama a stiut cand am devenit mai putin inocenta :), mi-au tolerat mutatul de-acasa cu un barbat la nici 20 de ani (cat de banal pare acum, dar daca ne gandim ca erau anii '94- '95 cand eu auzeam in jur povesti cu "pleci de-acasa cand te-oi marita" devine de-a dreptul revolutionar) si in general m-au crescut intr-un soi de spirit liber, dornic sa absoarba noutati. Si acum mama in special e conectata la ce se intampla, e gata sa discute despre alte optici si in general nu arata/ simte ca femeia tipica a generatiei de 60 de ani - si spun asta pentru ca din pacate sunt atatea femei care la varsta respectiva nu mai reusesc sa aiba pofta de viata ci mai degraba afiseaza blazare pe toate fronturile. Si nu ca mama n-ar fi impartasit partea ei de privatiuni comuniste- ca doar am fost o familie cu statut normal si nu securisto-nomenclaturist. Dar dorinta ei de a experimenta si de a trai mai bine a facut-o sa nu se inpotmoleasca intr-o acreala cvasi-generala.
Dar ce vroiam sa spun de fapt era ca, si cu toate astea, tot sunt diferente intre noi care tin strict de oportunitatile pe care o generatie de dupa le are fata de aia dinaintea ei si care influenteaza mentalitatile. De ex, lor li se pare ca masina din dotare n-ar trebui s-o dau nimanui s-o conduca, chiar si prietenilor buni, iar mie desi mi-am cumparat tarziu masina si inca mai am credit la ea :), mi se pare ca e cel mai firesc lucru sa fac asta. Masina nu mai e pentru generatia mea unul din bunurile alea de cumparat "o data-n viata" si de pastrat in conditii optime pentru a fi lasata eventual mostenire. Nu vad nicio problema in faptul ca o femeie care vine sa-ti faca o curatenie n-o face " exact ca tine". Si, care e problema ? Oricum beneficiul principal ramane ca imi salveaza timp, timp personal pe care eu care am lucrat in pur stil capitalist de la la primul job- incluzand week-enduri si ore suplimentare, inteleg sa il valorizez altfel decat ai mei: intotdeauna o sa prefer sa fac ceva pentru destinderea mea pe alte planuri decat sa robotesc in casa o zi intreaga.
Exact asa percep si eu diferente cand le citesc pe unele fete de 20+. Istete, dezghetate, in multe puncte parerile noastre coincid, in altele simt ca dincolo de diferentele de viziune care decurg din varsta, cauzele atitudinilor si gusturilor lor se datoreaza unor alte tipuri de expunere la social/ cultural. La 22 de ani, cand am terminat facultatea, abia vazusem un calculator. Internet nu exista si inca cativa ani buni dup-aia n-a fost disponibil pe scara larga. Si asta face o prima diferenta fundamentala fata de cineva care daca a vrut sa afle ce mai scrie revista NY Times despre ceva in ultimul numar a dat un simplu click, de exemplu.
Azi am citit mai mult din blogul unei fatuci care scrie la o revista pe care nu o cumpar (nici nu cred ca sunt in target, de altfel). Nu ma intereseaza tot ce-o intereseaza pe ea, nu-mi plac anumiti oameni pe care ii frecventeaza. Nu sunt pasionata de evenimente mondene sau de moda ca domeniu in sine. Dar imi place spiritul ei vivace. Si ma intereseaza sa vad cum gandeste in 2009 cineva de 26 de ani. Lucru valabil si pentru altii din blog-roll-ul meu, ma refer la oameni pe care nu-i cunosc personal dar pe care ii citesc pentru ca vreau diversitate de idei. Vreau sa inteleg de ce gandesc intr-un anumit fel, chiar daca eu nu gandesc ca ei in anumite privinte. Si mai sunt oameni care scriu atat de amuzant-percutant aproape despre orice incat ar fi pacat sa ii ratez. De exemplu, Cabral pe care nu il urmaresc absolut deloc in ce face el la tv si de care aveam o parere relativ proasta pana sa dau de blogul lui, prin intermediul savuroaselor povestiri despre Nelu sau abandonatul la Viena. La fel, nu-mi place muzica lui Chirila si in general nici el ca personaj. Cu toate astea, uneori am gasit ceva interesant la el pe blog.
Din toata chestia asta, cred ca am invatat un lucru: sa permit sa imi placa oameni si pe bucatele. Si sa inteleg ca oamenii mai trebuie apreciati si pentru lucruri mai marunte pe care se intampla sa le faca bine. De exemplu, sa scrie o povestire care te face sa razi cu lacrimi. Sau sa posteze un anunt umanitar si prin simplul fapt ca o fac pe un blog cu audienta, sa contribuie substantial la salvarea unei vieti. Sau sa scrie ceva despre niste muzici/ carti/ filme/ terase sau restaurante care te-ar putea interesa si pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu