Pe hbo e Alice (in tara nebunilor). Cand a aparut, am vrut sa il vad dar n-am mai ajuns pana la urma. Nu ma prinde, in acelasi fel in care nu m-au prins interminabilele Fratii ale inelelor, Harry Potter sau daca e sa ma refer la literatura, cea sud-americana de tip fantastic. Sunt o persoana cu destula fantezie si cumva e de mirare ca nu rezonez. Dar poate n-ar trebui sa ma mir, cel putin in cazul lui Alice, pentru ca nici cartea nu mi-a spus mare lucru cand eram copil si am citit-o. Tin minte si acum, o aveam in 'Biblioteca pentru toti', editia mare, cartonata. A fost una -daca nu chiar singura- poveste pe care n-am reusit s-o termin. In acelasi fel, peste ani, n-am reusit sa termin Un veac de singurate. Mi s-a parut o logoree fara cap si coada. Cu altele ale lui Marques, de ex. Dragoste in vremea holerei, a fost alta treaba. La fel Saramago si Isabel Allende, dintre sud-americanii de generatie mai noua- m-au plictisit teribil. Oare de ce nu gust stilul asta de fantasmagorii ? Inca n-am un raspuns.
