Acum ceva timp am facut 'curatenie' in blog-roll, am mai sters bloguri unde nu se intampla nimic de luni de zile. Azi in blog-rollul Andreeei l-am gasit pe Gradinar, cum isi zice el. A fost refreshing sa citesc si sa vad poze ale unei alte realitati, colorata mai viu si mai aproape de ritmurile naturale. Nu m-as vedea in momentul asta crescand animale si mancand numai din ce cultiv eu (mai ales ca nici la gospodaritul urban nu sunt o experta :), dar sa deschid geamul dimineata si sa vad case si ceva mai mult verde in loc de blocuri gri si 3 pomi firavi pe un petec de gazon, cu siguranta mi-as dori. Si cu siguranta ii admir pe cei care incearca o altfel de existenta, care au curaj sa si experimenteze in loc sa viseze o viata la 'cum ar fi fost daca'. De curand stateam si ma gandeam daca in cei 12 ani de angajat, am avut vreodata un concediu mai mare de 2 saptamani (nu stiu cata lume stie, dar codul muncii spune ca e obligatoriu sa iti iei anual minim 3 saptamani legate..in fine. si eu am aflat, cu surprindere, abia cand am inceput sa lucrez in hr). Raspunsul este previzibil, ba am avut si multi ani in care o saptamana a fost maxima luata, din diverse motive, uneori tinand de mine dar e cert ca marea majoritate a firmelor considera un concediu de 2 saptamani un fel de favor, daca e vorba de mai mult deja se cer explicatii si uneori, si dupa explicatii, simplu 'nu se poate'. Desi viata intr-un oras ca Bucuresti ar cere niste luni de spalat creierul cu soare si liniste... dar lasand asta la o parte alta relaxare ai, orice vacanta ai alege, intr-o luna fata de o saptamana sau doua. Bucatile alea de timp in care sa poti sa descoperi lumea in care traiesti, sunt mici, portionate. Gandul ca o sa am mai mult timp la pensie nu stiu de ce, dar personal nu ma incalzeste. Evident, si firmele au ratiunile lor, ma gandesc ca intr-o firma mica chiar te poate da peste cap perioada vacantelor daca nu le planifici cum trebuie, dar tare mi-e ca per ansamblu la nivel de societate sa fii cat mai activ si mai muncit e pus in legatura directa cu cat de competitiv esti. Cel putin la noi, care ne straduim din greu sa ne recuperam frustrarile consumiste cu radacini vechi, de tip comunist. Ce downshifting, ce-i aia, mai nimeni n-a auzit. Iar de practicat, si mai putini. Dar uite ca mai sunt cativa care incearca sa traiasca altfel, noroc cu blog-rollurile..
Poza e tot de pe blogul de care scriam. Impartasim si o anume viziune despre Romania. Istoria de aici http://undevainromania.wordpress.com/2009/08/13/asta-e-poiana-mea/ mi s-a parut fermecatoare.
