Blog de tata si ceva de toamna

Azi uitandu-ma pe net, dintr-una-ntr-alta, am dat peste acest blog simpatic: http://adanlucas.blogspot.com/. Mi-a amintit de un cuplu care mi-a inspirat acelasi sentiment de bine, de caldura si normalitate, pe care l-am cunoscut cand am plecat in vara din Dubrovnik, in drum spre aeroport. Ea era insarcinata in 5 luni sau cam asa si isi luasera un ultim concediu pana la momentul terminus. Era o placere sa te vorbesti cu ei si sa constati ce protector era el, fara sa fie sufocant. La un moment dat, ne-am aratat reciproc poze din timpul sejurului: la el in aparat, o multime de poze cu ea, cu burtica sau doar la nivelul fetei, dar poze din alea la care recunosti imediat ca sunt facute cu drag, de cineva care isi iubeste 'subiectul'. La fel si baiatul asta cu blogul, la care simti ca lucrurile sunt asezate cum trebuie, ca e asa cum trebuie sa fie. Ce putini oameni mai stiu sa fie calzi, cel putin cu partenerul lor. Ma topesc barbatii de genul asta, si daca mai sunt si destepti..

In alta ordine de idei, toamna asta m-am rasfatat cu crizanteme de toate soiurile, chiar si cand eram cu casa intoarsa pe dos mi-am inviorat macar bucataria cu cate un buchet. Imi place la florile astea nu numai diversitatea de culori si soiuri, ci si mirosul lor. Miros a toamna dupa mine, o combinatie de iz proaspat cu unul de dimineata racoroasa. Acum am unele zburatacite rau ca forma, arata ca un par rebel, dar imi sunt cu atat mai simpatice. Sa le toleram si lor mici imperfectiuni, ca doar toleram atatea la oameni, nu ? Si strugurii (ma refer la cei romanesti) s-au facut foarte buni anul asta, ceasla sau hamburg sau cum s-or mai fi numind, toti dulci si aromati.

Diseara merg la o petrecere de Halloween, m-am improprietarit cu un soi de coif de vrajitoare din care ies niste codite impletite, violet deschis. Nu-mi spune nimic semnificatia americana, dar imi place treaba cu costumatul. Mai ales ca au aparut magazine unde gasesti o gramada de variante. Mi-as lua pentru revelion o peruca scandalizanta, o data pe an merita sa ne prostim putin.

Cand viata te surprinde

Viata uneori te mai surprinde si cu cate ceva neplacut, ceva care-ti aduce aminte de conditiile basic ca sa poti face toate celelalte lucruri, ceva care te readuce instantaneu fata in fata cu statutul tau de om-furnicutza care poti fi supus, aleator, unor forte asupra carora ai un control foarte mic sau niciunul. De vreun an imi ies niste analize prost, n-am sa intru aici in detalii, cert ca am tot investigat dupa o cauza facand alte si alte analize si tot nu am gasit-o inca. Perspectiva e ca s-ar putea ca o anumita directie de viata sa nu mai fie posibila: no kids at all. Poate chiar si happy to be alive. Pur si simplu. Nu disper, nu ma dau cu capul de pereti...nici nu ma bantuie revelatii religioase, ci in acest stadiu doar ma minunez de cat de brusc si uneori si categoric in acelasi timp poate surveni o schimbare de macaz. Si cat uitam ca absolut oricui, dar oricui i se poate intampla sa fie afectat de ceva de genul asta - lui sau cuiva drag. Asa incat aroganta cu care unii se cred instalati in posturi din care au control absolut a ceea ce li se intampla datorita banilor sau faimei (dar de cele mai multe ori banilor) devine asa de rizibila..

Am stat pe ganduri daca sa postez despre asta sau nu. Ezitam datorita ideii ca poate ar fi mai bine sa nu mai discut despre subiect si sa pretind ca n-ar exista pana ce totusi nu se va ajunge la un verdict final, dar pe de alta parte nu cred ca e sanatos sa dai la o parte din vizor ceva ce, chiar daca neplacut, te provoaca sa te uiti adanc inauntrul tau si sa iti mai schimbi perspectiva. Ok, sa ramanem optimisti dar sa privim totusi in fata si aceste posibilitati.

Cutii goale

Dupa orice renovare vine un moment cand trebuie sa reasezi la loc toate lucrurile din cutii. Spre deosebire de curatenie, asta n-o poate face nimeni altcineva in locul tau, pentru ca doar tu stii unde vrei sa pui fiecare obiect. Ocazie cu care mai si vrei sa arunci cate ceva, sau dimpotriva redescoperi o poza, o scrisoare, mai stiu eu ce - in tot cazul, ceva ce si uitasei ca ai. Ocazie cu care, de asemenea, atingand din nou tot ce statea prin sertare de ani de zile, arunci si o privire lunga inspre trecut. Unele amintiri sunt parca dintr-o alta viata, altele isi capata intensitate in cateva secunde. Entuziasmul ala de la inceput de drum, barbati care te-au iubit, altii care doar s-au lasat iubiti, incercari de a te defini. Mi-e greu sa spun care e sentimentul final dupa cate o operatiune din asta. E bine sa mai stergi praful din cand in cand si de prin cotloane uitate, dar nu intotdeauna poti sa eviti un val de nostalgie. Am constatat ca uneori ma emotionez nu pentru o anume realitate trecuta incantatoare, ci pentru ca imi amintesc starile mele de atunci.

Left by a post-it

Unul din cadourile de care m-am bucurat cel mai mult anul asta a fost colectia Sex&City sezonul 6 (ultimul). De aseara, de cand am putut sa ma uit iar la dvd dupa mai bine de o luna (Yes!!!) am stat "calare" pe ele si am revazut cu teribila placere 8 episoade- din 24. E amuzant, e incurajator, e induiosator...si numai o femeie cred ca poate intelege pe deplin de ce a prins serialul asta atat de mult. Si am desigur momentele mele preferate: dimineata cand Carrie se trezeste singura, "left by a post-it" si arunca in aer vaza cu garoafe roz primite de la Berger cu o seara inainte, intalnirea fetelor la un cocktail Manhattan inainte de mutarea Mirandei in Brooklin si toate momentele Mirandei care ramane favorita mea probabil pentru ca ma regasesc in asa de mare masura in stilul ei cerebral dar cu un ocean de sensibilitate dedesubt. Multe replici sau titluri de episoade ar merita retinute pentru umorul lor smart. Imi amintesc de ce-mi spunea de curand un neamt care avand un job in Cehia vorbea la birou numai in germana, iar cand a fost cu un coleg in State si ala l-a auzit vorbind in engleza i-a declarat ca nu si-a dat seama ca are atat simt al umorului iar neamtul a motivat ca normal, in germana n-are cum sa faca jocuri de cuvinte, nu-i permite limba, e prea exacta si rigida pentru asta. Si chiar vorbea foarte serios.

Dear me: A Letter to My Sixteen-Year-Old Self

O idee interesanta a unui tip pe nume Galliano (nu, n-are nicio legatura cu designerul de moda) de a reuni povestirile unor oameni care au reusit in domeniul lor catre ceea ce erau la 16 ani.

Deci, ce-as spune eu catre cea de acum 18 ani ?

Draga mea,

Nu te mai nelinisti atat de tare: faptul ca ai colege care au niste haine "ultimul racnet" si sunt cele mai cool din scoala nu o sa le asigure o viata plina de succes. Un exemplu e V., pe care ai s-o reintalnesti dupa vreo 10 ani, divortata si mutata cu tot cu copil si cu constrangeri financiare in apartamentul parintilor dintr-un cartier periferic in care tu nu mai stai demult. Nu ca ar fi vreo rusine. Doar ca tu ai sa ai o casuta confortabila de chiar foarte devreme.

O sa vezi cum e si treaba cu sexul, nu mai ai asa de mult de asteptat. Inca vreo 2, aproape 3 ani. Dar nu e o eternitate. Si din pacate, prima data n-o sa fie atat de romantios si placut cat ai tras concluzia din secventele alea clasice de film gen "Dirty Dancing". Dar pe urma ai sa inveti ca se poate si mai bine. Chiar din ce in ce mai bine, de fapt.

Stiu ca simti cel mai pregnant acum e ca ai vrea sa faci in viata "ceva special". Sa ai un drum al tau, original. Si cu toate astea, la un moment dat ai sa intelegi ca nu imaginea asta sclipitoare conteaza, ci pur si simplu sa te bucuri de ceea ce faci in fiecare zi. Chiar daca faci lucruri marunte.

Stiu ca vrei sa spargi granitele sau tiparele si sa faci lucruri indraznete, c-ai vrea sa poti calatori prin Europa asa cum povestesc unii prin curtea liceului despre vacantele lor de vara. O sa faci si asta, pana ce Europa nici n-o sa mai para ceva extraordinar comparat cu a merge pe alte continente.

Inca o sa mai fii prietena cu colega ta Raluca, care sta in fix banca din fata ta si pe care uneori o enervezi teribil impingand-o cu linia in spate cand vrei sa-i ceri ceva :). Veti fuma odata si un joint, in apartamentul ei din Olanda, ascultand Beatles si amuzandu-va de perioada aia.

Lasa prostiile cu facultatea de Drept. Ce presupune multa memorizare si rutina nu e pentru tine.

Si da, intuiesti bine ca adevarul nu se afla exclusiv intre copertile cartilor, asa cum incearca "diriga" voastra sa va convinga. Ai dreptate cand simti ca sunt o multime de lucruri care trebuiesc traite direct ca sa intelegi ce e cu ele. Dar n-ar fi rau totusi sa ai mai multa rabdare si cu cartile. N-ai sa mai ai atata timp ca acum sa citesti pe indelete orice ai pofta, si sa ai si mediul in care sa le discuti. Mai tarziu vei regreta ca pe unele le-ai citit in diagonala, mai ales literatura universala si filozofie.

Si in general, fii optimista. Si altii au parinti care se cearta. Unii au si din cei care mai tarziu vor incerca sa se sinucida. Asta e intr-adevar o problema majora, nu certurile de care vei scapa oricum odata ce te vei muta de la ei. Si asta se va intampla iarasi mult mai repede decat crezi acum: peste inca vreo 4 ani. Fii multumita ca sunt niste parinti liberali, de care n-o sa feresti subiectul relatiilor tale, si care o sa fie atat de deschisi incat sa-ti permita sa te muti cu un barbat la 20 de ani. Acum nu-ti dai seama, dar ei sunt chiar exceptia de la regula fata de parintii generatiei tale si chiar merita sa-i apreciezi mult pentru asta.

Si da, vor veni vremuri in care nu vei mai privi ca pe o iluzie de vis o gramada de lucruri. Vei putea sa le faci si in Romania. Magazinele alea luminate si imense care acum ti se par exceptionale. Hainele colorate pe strada. Chiar si oameni mai zambitori. Va veni un moment cand felul in care stateau lucrurile acum va parea aproape incredibil, si chiar o sa te intrebi cum era fara internet, fara calculator.

Pe scurt, n-o sa fie rau. Si nici acum nu-ti e, e chiar mai bine decat crezi tu ca e.

An sabatic

Iata ca unii au curaj sa isi ia acel an sabatic si , daca se justifica asa cum o face Bradut aici http://bradut-florescu.blogspot.com/2009/10/ce-simplu-e-de-fapt.html , mi se pare ca poate sa functioneze. Eu de cand am citit cartea lui Morar despre Noua Caledonie, am fantezii de fugit in lume cu locul ala.

Nu orice schimbare de decor vine cu bucurie

Orice renovare ar trebui sa fie un prilej de bucurie pentru ca aduce schimbari, prospetime, un alt aer in spatiul respectiv. In plus, dat fiind ca e vorba de un cost substantial, mi s-ar parea normal sa existe atentie pentru detalii, ca doar platesti nu numai pentru grosul lucrarii, ci si (mai ales) pentru calitatea finisajelor.In loc de asta, de cele mai multe ori sfarsesti prin a-ti dori sa se termine cat mai repede, nici tu nu mai ai rabdare sa fii atent la toate amanuntele. Sau cum bine spunea o prietena de-a mea, daca 80% iese cum ti-ai dorit, e bine, pentru ca exact cum ai vrut nu are cum sa iasa in niciun caz... :). Sau nu intr-un apartament de bloc, probabil, daca aveam o vila si plateam de 10-20 de ori mai mult probabil ca era altceva.

In plus, e prima data ca am de-a face cu mentalitatea de consultant la un zugrav, care imi spune cu un aer de mic Picasso ca "o banda de scotch protector o poate lipi oricine, eu am venit pentru altceva" , si altele asemenea in aceeasi nota a refuzului de manifesta un oarecare dram de solicitudine. O sa incerc sa aflu daca asa se procedeaza si in vest, poate nu m-am adaptat eu noii mentalitati.

Si in principiu pare ca nimeni din bransa asta nu e interesat sa iasa o treaba buna la final, ci sa termine cat mai repede. Te-astepti sa observe si el ca mai e de reparat intr-un colt ceva ? As. N-ai fost pe faza sa ii semnalezi tu, e problema ta.

Cel care a venit sa vopseasca diverse (pentru ca zugravul nu a considerat ca e de demnitatea lui sa faca si asta) era un personaj in sine - un moldovean de vreo 60 de ani, mare bautor de bere, cu experiente prin Italia de unde prinsese drag de scootere si ca urmare isi cumparase si el unul la intoarcere. O zi intreaga (pentru ca a trebuit sa stau acasa, dat fiind ca nu-l cunosteam bine, alta 'placere' deosebita) am audiat povestea vietii lui pe capitole. Dupa ce a plecat, am constatat ca in valtoarea povestilor, am ramas cu 2 tevi nevopsite...ca doar cum ziceam mai sus, nu era sa se sesizeze singur ca mai e ceva de facut.

Si totusi mai sunt si meseriasi care fac ce trebuie si pretind niste preturi de bun-simt, fara sa speculeze faptul ca discuta cu o femeie: electricieni, instalatori. Dar la categoria zugravi/ vopsitori se pare ca e foarte greu sa nimeresti bine. Inca ma intreb de ce.

Da, inca zugravesc..

Si pare ca nu se mai termina...Deci am intrat in a 3-a saptamana. Cel putin, ieri am putut macar sa vad un film la televizor. Dvd-ul inca nu e repus in functiune, mai astept putin.

Si nici sufrageria n-a iesit cum as fi vrut, e un perete cu o tehnica mai speciala care imi da de furca. Banii se topesc precum inghetata la 40 de grade, si te intrebi daca la final mai ramai macar cu vafa in mana.

Mare bataie de cap cu renovarile astea.