duminică, 26 iulie 2009

Lumea Pitzi-pitzi-lor

Pentru ca au picat vreo 2 planuri paralele de week-end, am inchiriat un teanc de dvd-uri. Aveam chef de filme de vacanta, mai light, dar am luat si cateva mai cu miez. "How to lose your friends & alienate people" e o satira in genul diavolului imbracat de Prada, dar are un umor sec, mai altfel, si un actor principal total anti-Hollywood. S-a lamurit misterul cand am vazut ca e produs de o casa de film din UK :). Intre altele, se atinge subiectul psihologiei vide a unor fatuci devenite starlete peste noapte, in mare masura datorita articolaselor scrise la comanda, evident favorabil, de catre presa mondena. O colega de-a mea numeste generic categoria acestor dudui care-si fac drum in viata in prin datul ochilor peste cap - "pitzi-pitzi". In mallul Vitan, de unde inchiriez filmele, e o categorie omniprezenta, la cam orice ora din orice zi a saptamanii n-ai cum sa nu dai peste cateva. Ieri, chiar la filme, era una cu o rochie care arata aproape tot la cat de decoltata era si care cu o privire absenta il acompania pe baietanul ei ce tocmai platea dvd-urile de inchiriat. Baiat care, pot sa bag mana-n foc, avea parcat afara un BMW, nu alta marca. Si n-as avea pana la urma nimic de comentat de gusturile lor vestimentare si auto, daca n-ar fi privirile alea tampe, goale, care ma agaseaza vizual mai mult decat hainele (dupa cum n-am nimic personal cu marca BMW, dar in Romania a devenit emblematica pentru un anume soi de indivizi). La bulgari vezi frecvent prostituate pe marginea drumurilor. La noi vezi pitzi-pitzi in malluri, pe strada, la tv unde reusesc sa prezinte si emisiuni si sa se exprime lamentabil - de genul "o sa v-arat eu intr-o zi la public fetzele voastre".
Nu trebuie sa fii intr-un bordel ca sa arati ca una de-acolo. Nu trebuie nici macar sa dai socoteala nimanui pentru cum iti castigi existenta de fitze. Dar macar mai mult staif, un dram de cizelare.
Saptamana trecuta s-a intamplat s-o vad de aproape pe Amalia Nastase, de care aveam o parere cat de cat buna. Mi se parea nu sclipitoare, dar de bun-simt. Ce sa vezi ? In afara de faptul ca avea aceeasi privire vida (nu obosita, cunosc diferenta, ci goala, in niciun caz privirea unei femei care e multumita cu viata ei sau care macar are un grad mai saltat de constiinta de sine), era absorbita de balonasele de guma pe care le facea de zor, in mijlocul unei petreceri elegante la care si ea venise imbracata ca atare.
In concluzie, e greu sa fii o pitzi-pitzi stilata.
ps Un alt film care mi-a placut, tot din categoria de vara, e "Mad Money". Placut fara a se vrea mai mult decat este. Am mai vazut si "3 Iron" de Kim Ki-duk, sud-coreeanul ala multi-premiat. Un film in care personajele principale tac cam pe toata durata lui. Interesant, dar nu ma recunosc fascinata iremediabil de stilul asta.