Lucru usor de sesizat pentru oricine ajunge aici din intamplare sau nu, acesta nu este un blog care serveste in vreun fel vreunui scop profesional. E dimpotriva, foarte personal, asa incat parerile de mai jos n-au absolut deloc rolul de a scoate la inaintare serviciile firmei unde lucrez. Slava Domnului, nu e nevoie sa ne promovam in felul asta si ma simt foarte eliberata ca nu mai sunt intr-o companie care imi pretinde ca obligatie de serviciu afisarea mandriei de a lucra pentru ea (pionierii capitalismului stiu la ce ma refer).
S-a intamplat sa fac recrutare pentru ca asta s-a cerut in joburile de HR pe care le-am avut, dar e o zona care-mi place si desi in ultimii 2 ani e prima oara cand fac asta in procent de 70-80% din job, inca nu m-am plictisit. Am fost la randul meu candidat, am batut agentiile de recrutare, deci stiu si cum e de partea ailalta a baricadei suficient de bine incat sa imi dau seama ca NU TREBUIE SA UIT cum e sa fii candidat.
Si acum revenind, poate serveste cuiva sa enumar cateva din principiile pe care incerc eu sa le aplic in ce fac; daca nu serveste nimanui, cel putin mi-a permis o reflectie pe tema data :):
- nu sun niciodata cu o abordare din aia entuziasta presarata cu sintagme de tip "avem o oferta de nerefuzat"; vorba cuiva, asta e replica de tip vanzator ambulant; la telefon, nu incep sa turui despre o propunere de job inainte sa ma asigur ca poate vorbi (poate se intampla sa fie cu seful langa, nu ?)
- intotdeauna la interviu incerc sa fac persoana din fata mea sa se simta relaxata si daca se iveste ocazia mai si glumesc (poate nu iese intotdeauna, mai esti obosit, etc dar macar incerc); nu cred ca duce la nimic bun sa ai o atitudine scortoasa, mai ales ca sunt persoane care nefamiliarizate cu mersul la interviuri;
- incerc sa privesc dincolo de prima impresie fie ea buna sau rea;
- ma plictiseste sa pun aceleasi intrebari tuturor asa ca elaborez spontan in functie de cv si de persoana, dar urmarind sa ma lamuresc daca persoana "se pupa" cu profilul postului si daca ar fi motivata si motivant pentru ea noua pozitie- pentru ca nu intotdeauna jobul respectiv e un pas inainte pentru orice candidat;
- legat de punctul de mai sus, ma stradui sa prezint jobul realist, nu e niciun beneficiu pentru nimeni sa existe surprize post-angajare;
- intotdeauna (asta chiar o fac fara exceptie) ofer un feed-back celor pe care i-am vazut la interviu, chiar daca e vorba de cateva randuri pe mail. Lucrez pentru clientii care ne platesc proiectele, dar in egala masura ma intereseaza si sa cultiv relatii pe termen lung cu candidatii buni din piata pe care voi putea sa-i mai caut pentru alte proiecte viitoare. Si chiar si cei care nu au corespuns deloc merita un raspuns, pentru ca mi-au alocat din timpul lor ca eu sa-mi pot da seama daca sunt potriviti sau nu..Sunt gata sa ofer un feed-back mai detaliat (pe mine una m-au ajutat foarte mult niste oameni care mi-au spus o parere onesta la un moment dat) dar cred ca e interesant de mentionat ca odata am facut un experiment, le-am scris candidatilor care primeau un raspuns negativ ca le stau la dispozitie daca doresc sa detaliem motivele acelui raspuns. M-as fi asteptat ca destul de multi sa fie interesati. A fost exact invers: marea majoritate nu au fost. Pe mine una m-a uimit lipsa lor de interes in a se alege cu ceva de pe urma acelui interviu.
In acelasi timp, ma astept ca un candidat :
- sa nu intarzie peste 15 minute fara sa anunte (lucru care imi complica existenta cand am mai multe interviuri programate unul dupa altul si risti ca atunci cand il conduci pe unul spre iesire sa dai nas in nas cu cel care vine dupa el);
- sa nu ma ia peste picior sau sa ma priveasca de sus - poate sa fie orice tip de director, cand vine la un interviu e pentru ca vrea un alt job, si HELLO, NU MAI SUNT VREMURILE CU DOAR CATIVA CANDIDATI eligibili (recent am avut peste 1000 de aplicatii la un anunt) ;
- sa nu bata campii cu divagatii care nu au nicio legatura cu ce l-am intrebat si eventual sa nici nu se mai opreasca din vorbit;
- sa nu treaca in cv "engleza fluent" si la fata locului sa constat ca nu e in stare sa lege 2 vorbe (un exemplu) in conditiile in care engleza e un must;
- sa nu aplice la un job daca nu are absolut nicio tangenta cu ceea ce se cere (cum vi se pare, casiera care isi incearca norocul la job care cerea studii si experienta tehnice ?? nu e de mirare ca din cei peste 1000, am ales 10 cv-uri ..)
Cele de mai sus nu sunt niste principii teoretice, ci rezultatul unor experiente cat se poate de directe...orice asemanare cu realitatea fiind total neintamplatoare..
Ca si incheiere, este clar ca si in recrutare (selectie ar fi de fapt termenul corect, dar s-a impamantenit cel de recrutare, care inseamna strangerea de cv-uri) ca si in orice altceva implica oameni, nu ai cum sa detii cheia succesului absolut, te poti insela oricati ani de facut asta ai avea in spate. Si inca o concluzie personala: simtul umorului ajuta mult, si de o parte si de alta. Evident ca exista interviuri in care candidatul respectiv poate sa nu-ti placa deloc ca stil personal (dar asta nu trebuie sa se vada si nici sa te determine sa nu investighezi daca e potrivit pentru ce cauti), dupa cum si cel care vine la interviu poate sa simta acelasi lucru fata de tine (dar si el ar trebui sa fie suficient de elegant incat sa mascheze asta). Dupa cum sunt candidati cu care imediat te simti familiar, dar asta nu inseamna ca sunt neaparat si potriviti pentru job. Pana la urma e vorba despre o intalnire in care fiecare parte trebuie sa obtina niste informatii de la cealalta. Daca se poate ca asta sa se intample intr-un mod placut, e perfect.
S-a intamplat sa fac recrutare pentru ca asta s-a cerut in joburile de HR pe care le-am avut, dar e o zona care-mi place si desi in ultimii 2 ani e prima oara cand fac asta in procent de 70-80% din job, inca nu m-am plictisit. Am fost la randul meu candidat, am batut agentiile de recrutare, deci stiu si cum e de partea ailalta a baricadei suficient de bine incat sa imi dau seama ca NU TREBUIE SA UIT cum e sa fii candidat.
Si acum revenind, poate serveste cuiva sa enumar cateva din principiile pe care incerc eu sa le aplic in ce fac; daca nu serveste nimanui, cel putin mi-a permis o reflectie pe tema data :):
- nu sun niciodata cu o abordare din aia entuziasta presarata cu sintagme de tip "avem o oferta de nerefuzat"; vorba cuiva, asta e replica de tip vanzator ambulant; la telefon, nu incep sa turui despre o propunere de job inainte sa ma asigur ca poate vorbi (poate se intampla sa fie cu seful langa, nu ?)
- intotdeauna la interviu incerc sa fac persoana din fata mea sa se simta relaxata si daca se iveste ocazia mai si glumesc (poate nu iese intotdeauna, mai esti obosit, etc dar macar incerc); nu cred ca duce la nimic bun sa ai o atitudine scortoasa, mai ales ca sunt persoane care nefamiliarizate cu mersul la interviuri;
- incerc sa privesc dincolo de prima impresie fie ea buna sau rea;
- ma plictiseste sa pun aceleasi intrebari tuturor asa ca elaborez spontan in functie de cv si de persoana, dar urmarind sa ma lamuresc daca persoana "se pupa" cu profilul postului si daca ar fi motivata si motivant pentru ea noua pozitie- pentru ca nu intotdeauna jobul respectiv e un pas inainte pentru orice candidat;
- legat de punctul de mai sus, ma stradui sa prezint jobul realist, nu e niciun beneficiu pentru nimeni sa existe surprize post-angajare;
- intotdeauna (asta chiar o fac fara exceptie) ofer un feed-back celor pe care i-am vazut la interviu, chiar daca e vorba de cateva randuri pe mail. Lucrez pentru clientii care ne platesc proiectele, dar in egala masura ma intereseaza si sa cultiv relatii pe termen lung cu candidatii buni din piata pe care voi putea sa-i mai caut pentru alte proiecte viitoare. Si chiar si cei care nu au corespuns deloc merita un raspuns, pentru ca mi-au alocat din timpul lor ca eu sa-mi pot da seama daca sunt potriviti sau nu..Sunt gata sa ofer un feed-back mai detaliat (pe mine una m-au ajutat foarte mult niste oameni care mi-au spus o parere onesta la un moment dat) dar cred ca e interesant de mentionat ca odata am facut un experiment, le-am scris candidatilor care primeau un raspuns negativ ca le stau la dispozitie daca doresc sa detaliem motivele acelui raspuns. M-as fi asteptat ca destul de multi sa fie interesati. A fost exact invers: marea majoritate nu au fost. Pe mine una m-a uimit lipsa lor de interes in a se alege cu ceva de pe urma acelui interviu.
In acelasi timp, ma astept ca un candidat :
- sa nu intarzie peste 15 minute fara sa anunte (lucru care imi complica existenta cand am mai multe interviuri programate unul dupa altul si risti ca atunci cand il conduci pe unul spre iesire sa dai nas in nas cu cel care vine dupa el);
- sa nu ma ia peste picior sau sa ma priveasca de sus - poate sa fie orice tip de director, cand vine la un interviu e pentru ca vrea un alt job, si HELLO, NU MAI SUNT VREMURILE CU DOAR CATIVA CANDIDATI eligibili (recent am avut peste 1000 de aplicatii la un anunt) ;
- sa nu bata campii cu divagatii care nu au nicio legatura cu ce l-am intrebat si eventual sa nici nu se mai opreasca din vorbit;
- sa nu treaca in cv "engleza fluent" si la fata locului sa constat ca nu e in stare sa lege 2 vorbe (un exemplu) in conditiile in care engleza e un must;
- sa nu aplice la un job daca nu are absolut nicio tangenta cu ceea ce se cere (cum vi se pare, casiera care isi incearca norocul la job care cerea studii si experienta tehnice ?? nu e de mirare ca din cei peste 1000, am ales 10 cv-uri ..)
Cele de mai sus nu sunt niste principii teoretice, ci rezultatul unor experiente cat se poate de directe...orice asemanare cu realitatea fiind total neintamplatoare..
Ca si incheiere, este clar ca si in recrutare (selectie ar fi de fapt termenul corect, dar s-a impamantenit cel de recrutare, care inseamna strangerea de cv-uri) ca si in orice altceva implica oameni, nu ai cum sa detii cheia succesului absolut, te poti insela oricati ani de facut asta ai avea in spate. Si inca o concluzie personala: simtul umorului ajuta mult, si de o parte si de alta. Evident ca exista interviuri in care candidatul respectiv poate sa nu-ti placa deloc ca stil personal (dar asta nu trebuie sa se vada si nici sa te determine sa nu investighezi daca e potrivit pentru ce cauti), dupa cum si cel care vine la interviu poate sa simta acelasi lucru fata de tine (dar si el ar trebui sa fie suficient de elegant incat sa mascheze asta). Dupa cum sunt candidati cu care imediat te simti familiar, dar asta nu inseamna ca sunt neaparat si potriviti pentru job. Pana la urma e vorba despre o intalnire in care fiecare parte trebuie sa obtina niste informatii de la cealalta. Daca se poate ca asta sa se intample intr-un mod placut, e perfect.
