Nepal si nepalezi

O prietena de-a mea din Olanda a facut un stagiu de practica acolo. Practica pentru un master pe care ea il face in politici eco. A stat vreo 6 saptamani si s-a intors cu niste poze pe care, fiind de mai multi ani interesata de zona respectiva, ardeam de nerabdare sa le vad. Din ele razbate o saracie evidenta dar si un soi de seninatate atemporala, deopotriva a oamenilor si animalelor, parca. Unele portrete de copii sunt de Nat.Geographic..mi-a spus ca s-a obisnuit greu, dar ca pe urma nu-i mai venea sa plece. Apropo de asta, tot stau si ma gandesc daca as rezista sa duc o existenta pe termen lung intr-o sat din asta eco ca fata din balonul roz, Laura http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/ sau ca Bradut cel din Thailanda. Bine, Bradut nu zice ca ar ramane acolo tot restul vietii (cel putin nu inca), Laura cu sotul si bebeul ei asa doreste, sa ramana in satul din Brazilia pentru mult timp de-acum incolo dar si de-acolo parca ar pleca cand feelingul ar deveni plicticos..ceea m-a facut sa ma gandesc daca nu e o vesnica fuga de tine insuti sa tot vrei - chiar si in ce priveste natura- ceva si mai curat, si mai spectaculos, si mai rupt de civilizatie..

Daca m-as rupe de citadin ar insemna sa nu mai vad un concert Gotan Project ca cel de vinerea trecuta, un Elton John ca cel de acum 2 saptamani, si atatea altele. Nu, eu nu cred ca sunt din cei care s-ar putea rupe pe perioade lungi de timp.

Ce bine-ar fi

Ce bine ar fi daca facultatea de Psihologie ti-ar garanta relatii bune de cuplu si armonioase la job. Dar nu, suntem la fel de muritori de rand ca si altii, poate doar cu niste insighturi mai rapide uneori si/ sau cu ceva tact in plus. In rest, barbatii nu au nevoie catusi de putin ba chiar urasc orice tendinta de a-si analiza comportamentul, trecutul lor sentimental n-are din punctul lor de vedere absolut nicio legatura cu prezentul, si tot asa..Nu zic ca totul n-ar trebui facut cu moderatie, adica tendinta feminina de despicare a firului in 14. Dar cel mai mult imi pare rau. Imi pare rau ca nu am vreo bagheta magica cu care sa-mi transmit exact gandurile/ emotiile fara sa fie interpretate in alt fel decat sunt ele, imi pare rau ca uneori pur si simplu nu pot ajunge sa fac sa vibreze coarda pe care mi-as dori-o, desi incerc din toate puterile. Cand nu e ce trebuie sa fie, n-o sa iasa niciun bici de aur oricat de priceput esti la exercitii de comunicare..

Mitica Popescu

Ieri, intr-un drum cu masina prin oras, asteptand la un stop in zona Dorobanti, pe cine observ pe trotuarul din partea stanga ? pe Mitica Popescu, mergand agale, cu figura lui inconfundabila. Mi s-a strans inima vazand cat de amarat parea si mi-a parut rau ca nu eram pe jos, ca sa-l fi salutat macar si sa-i zambesc. Nu pot sa identific exact daca parea amarat din cauza conditiei actorului roman, pe care o stim -rau imbracat, ce-i drept, nu parea-, sau pur si simplu era o tristete personala, nu mai are chef de viata (din cate stiu, dupa ce i-a murit sotia, nici ca si-a mai refacut starea de spirit cu altcineva). In orice caz, trista imagine, mi-a ramas in minte tot restul zilei, pentru ca mie el mi se pare un actor dintr-o categorie rara, speciala si il respect si pentru ca nu s-a bagat sa joace in tot felul de porcarioare, desi chiar daca n-o fi sarac, cred ca prea bine cu banii nu o duce. Stiu ca Dinica de exemplu era mult mai popular, dar pentru mine era si mult mai cabotin si era genul care a plusat cu anumite interpretari pana a ajuns sa fie previzibil. De asta imi place Mitica Popescu mult mai mult. Mi se pare strigator la cer sa lasi un om ca el sa se simta asa de trist, de singur si probabil si batran.

Pierde vara

In toata aceasta stare amestecata, am reascultat pe Guerilla melodia asta, care ma binedispune invariabil: http://www.youtube.com/watch?v=trodfjA9qvo. E una din starile pe care cred ca toata lumea si le doreste vara..de lenevit fara batai de cap. Si clipul cu maci e fain. 'Sunt un pierde-vara ca tata...'

Jale

Asta e senzatia de cand m-am intors in tara dupa luna de training din Polonia/ Germania. Nu ca nu era rau si inainte de a pleca, dar m-a izbit si mai tare comparat cu atmosfera de acolo. Firme care fac restructurari sau se inchid de tot..mai ales ca am inceput in forta cu recrutari pentru noile magazine si am auzit povestile celor care au venit la interviu, multe fete in somaj deja. Un ton sumbru, de ingrijorare din roate partile, pana si tipa de la magazinul de unde iau paine imi zicea ca au scazut vanzarile. O prietena de-a mea bugetara e alarmata de scaderile de salarii care vor urma...dupa ce deja a avut parte de una. Si e unul din putinii oameni de la stat pe care ii stiu care chiar munceste mult peste program si e extrem de constiincioasa. Peste tot nesiguranta, pare ca niciun job nu mai e cu adevarat sigur- nici la multinationala, nici la romaneasca whatever.

Din toate astea, iata ce am inteles eu : ca e criza peste tot, da, stiam. Ce ne paste e insa ca din cauza unor decizii politice iresponsabile sau intarziate sa nu ne redresam in ritmul celorlalti. Atata cat ma pricep la economie, nu cred ca o economie sanatoasa poate scadea asa de dramatic, de la 8 la -7 intr-un singur an. Deci cu alte cuvinte, pot sa imi fac treaba cat de bine si compania la care lucrez sa fie cat se poate de serioasa, daca totul in jur pica precum un castel de carti de joc, n-am ce face. De ce ? Doar pentru ca am ghinionul sa traiesc in Romania si nu in Polonia, de exemplu ?

Pentru prima oara dupa multi ani m-a incercat un sentiment de frustrare si de dor de duca. Ma consoleaza numai gandul ca, oricat de grele ar fi timpurile astea, totusi nu e ca un razboi. Sau cum ar fi fost o tinerete traita complet sub comunism.

In tot amalgamul asta depresiv, am mai descoperit niste mici placeri. Intrucat nu mai am norocul sa am un birou aproape si fac minim o ora pe drum, am inceput sa ascult audio-bookuri. Acasa nu am rabdare sa ascult, prefer sa iau cartea in mana- am senzatia ca pana as ajunge eu cu ascultatul la 1/2-a cd-ului, cartea ar fi deja terminata :). Recomand Andrei Plesu- "Comedii la portile Orientului". Nu toate panseurile sunt memorabile, dar tipul fara niciun dubiu, are haz. Cand plec dimineata, ascult Guerrila- sunt singurii care nu mi se par super-comerciali si cu umor idiot. Dar pentru seara, daca nu am stare de muzica fiind prea obosita, un audio-book e chiar linistitor.

Sex & City 2 -fake sinopsis si fake overall

"Mariajul dintre Carrie si Mr. Big va fi pus la o grea incercare, imediat dupa ce si-au pierdut toate economiile. Filmul va aborda criza financiara, care le afecteaza si pe cele patru bune prietene, care trebuie sa se reorienteze urgent in cariera. Cel mai afectat este Big, asa ca el si Carrie se muta la Londra pentru a vana castiguri rapide. Cu toate acestea, Mr. Big va vana si altceva, in capitala Marii Britanii…"

Nu imi dau seama daca citatul de mai sus, care se vrea o prezentare a filmului, minte in mod intentionat sau. Tind sa cred ca e neintententionat, pentru ca nu e vorba de un preambul la un eveniment- asa-numitul "teasing" din publicitate, ci de un rezumat la filmul deja aparut, pe b-24-fun. Si nu e primul care descrie la fel "plotul". Ori oamenii astia au primit niste prezentari ale penultimei versiuni a scenariului..pentru ca nu e deloc vorba de pierdut economii, nici de mutat la Londra si cu atat mai putin de inselaciunea lui ci dimpotriva, de o tentativa a ei..in fine, nu divulg mai mult pentru cei care nu l-au vazut.

Revenind la film, a carui lansare am prins-o in Germania unde fetele din firma ba mersesera la avanpremiera, ba planuiau sa mearga, in frunte cu sefa mea de la HR care e trecuta de 40, desigur abia asteptam sa ajung inapoi sa-l vad si eu, sperand ca e lansat deja si in Romania la unison cu restul Europei vestice. Si asa a fost..doar ca sequelul asta m-a dezamagit. In afara de faptul ca s-au intrecut in toale chiar mai spectaculoase decat in primul film si cateva scene mai cu miez, umorul tipic nu m-a dat pe spate de data asta. Sigur, stilul in sine nu e de film de arta dar avea acel ceva, un mix de glam si perceptii feminine care l-au facut sa fie un fenomen. Pe primul, dupa ce l-am vazut la cinema, l-am mai prins o data pe HBO si l-am revazut cu aceeasi placere, ceea ce aici n-ar fi cazul. Probabil e si foarte greu sa faci o continuare care sa stea in picioare, e greu sa fii sclipitor de mai multe ori la rand. Pacat. Ramane misterul prezentarii care apare pe site-uri...poate li s-a parut producatorilor ca o referire la criza incita mai mult spectatoarele decat probleme banale de convietuire in 2, gen "eu acum vreau sa zac la tv, tu vrei sa iesi" ?

Ce mi s-a parut mie ca a reusit cu brio serialul asta a fost sa aduca pe tapet probleme de viata cotidiana si sexualitate fara sa fie vulgar. Chiar daca nu ai fi trait niciodata ca Samantha sau Carrie, gaseai ceva in comun cu ele si iti erau simpatice. In S&C 2, e o simpatie in virtutea inertiei.