luni, 30 martie 2009

Vremuri gri

Azi iar am aflat niste vesti proaste de la job. Nu ma privesc direct, doar ca nu e placut nici sa afli ca alti colegi de-ai tai vor fi afectati. Sunt birouri din alte tari care se pare ca vor fi inchise..Nu mi-as fi putut imagina o diferenta mai mare intre atmosfera de anul trecut in aceeasi perioada si cea de acum : anul trecut era o frenezie generala, ne pregateam de reuniunea anuala cu colegii din toate tarile, proiecte multe, planuri, ...acum esti multumit daca ai ce sa lucrezi si nu doar prospectezi fara rezultat piata. Ungaria, Ucraina par a fi intr-o situatie critica. Si daca afara mai e si o vreme, cum o numesc eu, "suedeza", e perfect: iti vine sa te duci direct sa te sinucizi :)

Piata isi va reveni, asta e cert, mai conteaza cand. Poate pentru unii care anul trecut s-au impaunat mai mult decat era cazul (si nu ma refer la cei din compania mea) e si o lectie: mai sunt si elemente asupra carora nu ai control si de asta e bine sa optezi pentru moderatie.

duminică, 22 martie 2009

Cam asa mi-ar placea mie sa vaslesc in 2 :)


Madly sau Mildly in love...

Primavara inca nu se decide daca sa vina de-a binelea si eu ma gandesc daca asteptarile mele sentimentale (mai) sunt realiste. Oare mai e de asteptat sa te indragostesti sau pur si simplu, dupa 30 de ani, ar trebui sa fii doar multumita cand gasesti o persoana "ok". Am zile in care as da la cos toate pretentiile, cand simplul fapt de a gasi pe cineva acasa pare sa valoreze mai mult decat orice altceva, si zile in care mi-e atat de bine singura si explodez de energie, de parca lumea ma asteapta sa o explorez si inca n-am ajuns nici la jumatatea drumului... Imi e clar totusi, cu toata firea mea mai independenta de cand ma stiu, ca majoritatea experientelor, chiar si cele care raman a fi traite individual, au alta savoare cand ai cui sa le impartasesti (desi poate alegi sa n-o faci), cu conditia sa fie "o pereche" de urechi inteligente.

In acelasi timp, constat ca m-am intors la niste expectatii oarecum traditionale. Ma astept ca un barbat sa isi asume un rol activ, sa te curteze, sa inspire protectie chiar daca nu e nevoie sa apelezi la calitatile lui de salvator. Pana la urma, are mult mai mult farmec asa... Ca intr-o caricatura americana pe care am vazut-o acum cativa ani, cred ca in "New Yorker", in care o femeie enumera unei prietene ce multumita e ea de cariera ei, de independenta, etc si la final ramanand singura rabufnea " La naiba ! Sa vina cineva sa ma scape de independenta asta !!" :))