sâmbătă, 13 februarie 2010

Despre tradare

Anul trecut a fost cu povesti (nu ale mele, eu am avut partea mea - mai subtire, recunosc - cu ani in urma) despre barbati care au inselat urat. Care au spulberat increderea partenerei lor nu numai in relatia respectiva, ci au pus sub semnul indoielii insasi increderea acelei femei in posibilitatea de a avea o relatie ok, din acel punct incolo. Iar fetele respective nu erau niste visatoare care pur si simplu nu au putut accepta ca astfel de lucruri se mai intampla. Personal, sunt de parere sa incerci sa mai dregi ceva, sa lupti cu cioburile pentru o forma noua, daca relatia aia a fost cu adevarat semnificativa pentru tine. Dar daca se intampla sa te casatoresti dupa 5 ani de coabitat si la 2 luni dupa nunta, el sa o stearga pe nepusa masa intr-un concediu cu noua lui iubita - de care afli ulterior ca exista in viata lui dinainte de casatorie- e de inteles o asemenea reactie. E un exemplu extrem, admit, dar nici celelalte nu au fost mai onorabile. Si ieri, o alta veste de acelasi fel, cu detalii care au facut sa mi se stranga stomacul, din partea unei prietene bune, cu o relatie veche si aparent solida. Si cu copii, ceea ce inevitabil provoaca un conflict teribil intre instinctele ei de femeie ranita si cele care o obliga sa vada cum poate sa ii afecteze cat mai putin.
Deci situatii urate, cu minciuni cat cuprinde si negari vizavi de intrebarea frontala, pusa nu o data - "Esti sigur ca nu e vorba de altcineva ?". Femeia in cauza aproape inebuneste incercand sa dea de cauza problemei, sa examineze unde a gresit, ce-ar putea sa mai aduca nou ca sa improspateze relatia....timp in care domnul, linistit, isi vede de legatura paralela, transmitand la interval regulat mesaje in directia unei eventuale paranoie a oficialei. Mi se pare mizerabil.
Se intampla ca am fost pusa si de cealalta a baricadei, pentru ca pe cand eram mai degraba o pustoaica, m-am indragostit iremediabil de un barbat insurat iar unul din condimente era sentimentul de a dori sa-l salvez din neimplinirea conjugala pe care o clama fara ezitare. La acel moment nu avea copii, dar sunt convinsa ca simpla lor existenta nu m-ar fi trezit la realitate, ci mai degraba as fi gandit, in spiritul atitudinii lui, ca femeia aia se foloseste si de asta ca sa il tina intr-o relatie searbada. Concluzia mea este ca amanta, cu cat mai indragostita sincer este de acel barbat si nu sunt alte interese la mijloc, nu va intelege decat versiunea lui si in niciun caz nu se va da la o parte din motive morale "abstracte". E oricum o situatie trista si pentru ea, pentru ca adrenalina initiala se duce iar in spate ramane o suferinta continua de a imparti timpul si gesturile lui cu altcineva. Ca un fel de funny-ending, barbatul respectiv se considera la fel de nefericit conjugal si in ziua de azi, desi a mai adaugat niste nume la lista celor care l-au mai "ajutat" sa uite situatia in care se afla.. insa pe de alta parte se declara fidel ideii de casatorie (!!)........Reintalnindu-ma intamplator cu el peste ani, cand si eu eram mai coapta, am realizat asa sub forma de mica revelatie, ca foarte probabil n-ar fi iesit nimic de durata cu noi, atat timp cat intelegeam atat de diferit ...conceptul de fidelitate.
Sunt constienta ca viata ne incearca pe toti in moduri nebanuite si ca rezolvarile nu sunt asa simple. Gandul ca in final nu te poti baza decat pe tine e foarte trist, dar poate si o sursa de revitalizare a unui traseu. O sotie nu are de ce sa se astepte la intelegere morala din partea unei amante, in 99% din cazuri probabil nu va veni, chiar daca e o familie la mijloc. Amanta indragostita nu vede decat personalitatea seducatoare, fara uzura cotidiana, si crede ca e datoare sa lupte pentru sansa de ramane cu acest barbat minunat pe care soarta i l-a scos in cale (oh, God..suflet-pereche, poate prostia asta de film american ar trebui mai putin luata in serios). Singurul care poate sa mai elimine din durere e doar cel care se imparte intre 2 case, relatii. Asta daca intelege macar atat: ca minciunile si rautatile ranesc mult mai mult decat adevarul, oricum incomod. Unii spun ca nu se poate face asta. Eu stiu din auzite ca s-a putut, la cate unele istorii. Eu vreau sa cred ca se mai poate si asa.