duminică, 22 martie 2009

Cam asa mi-ar placea mie sa vaslesc in 2 :)


Madly sau Mildly in love...

Primavara inca nu se decide daca sa vina de-a binelea si eu ma gandesc daca asteptarile mele sentimentale (mai) sunt realiste. Oare mai e de asteptat sa te indragostesti sau pur si simplu, dupa 30 de ani, ar trebui sa fii doar multumita cand gasesti o persoana "ok". Am zile in care as da la cos toate pretentiile, cand simplul fapt de a gasi pe cineva acasa pare sa valoreze mai mult decat orice altceva, si zile in care mi-e atat de bine singura si explodez de energie, de parca lumea ma asteapta sa o explorez si inca n-am ajuns nici la jumatatea drumului... Imi e clar totusi, cu toata firea mea mai independenta de cand ma stiu, ca majoritatea experientelor, chiar si cele care raman a fi traite individual, au alta savoare cand ai cui sa le impartasesti (desi poate alegi sa n-o faci), cu conditia sa fie "o pereche" de urechi inteligente.

In acelasi timp, constat ca m-am intors la niste expectatii oarecum traditionale. Ma astept ca un barbat sa isi asume un rol activ, sa te curteze, sa inspire protectie chiar daca nu e nevoie sa apelezi la calitatile lui de salvator. Pana la urma, are mult mai mult farmec asa... Ca intr-o caricatura americana pe care am vazut-o acum cativa ani, cred ca in "New Yorker", in care o femeie enumera unei prietene ce multumita e ea de cariera ei, de independenta, etc si la final ramanand singura rabufnea " La naiba ! Sa vina cineva sa ma scape de independenta asta !!" :))