miercuri, 29 iulie 2009

Azi am mai socat pe cineva

Dialog, post-discutie despre nemultumiri conjugale :
Persoana in cauza: Deci tu, nu esti maritata si n-ai copii. Da' ai sa vezi si tu cum e dupa ce-o sa-i ai.
Eu: Nu sunt asa sigura de copii, nu sunt inebunita dupa ei.
Persoana: Ei, da' daca te casatoresti, sotul tau o sa vrea copii.
Eu: Nu sunt asa sigura nici de treaba cu casatoria ..(!!)
N-am mai explicat de ce si cum, cu replica asta s-a inchis subiectul. Femeia in chestiune era agreabila, dar nu m-am putut abtine s-o surprind putin servindu-i replicile la care cel mai probabil nu se astepta. Cu toate ca de fapt nu sunt asa categorica impotriva...ma incita persoanele astea care chiar sunt convinse ca adevarul lor existential e universal valabil. Carora chiar nu le trece prin minte ca sunt mult mai multe variante de a trai, si chiar foarte bine, decat una singura. Tipic Romania....inca.
Maine la ora asta voi fi in Dubrovnik, asa libera de obligatii de toate cele :). Sper sa nu le simt lipsa :)

duminică, 26 iulie 2009

Lumea Pitzi-pitzi-lor

Pentru ca au picat vreo 2 planuri paralele de week-end, am inchiriat un teanc de dvd-uri. Aveam chef de filme de vacanta, mai light, dar am luat si cateva mai cu miez. "How to lose your friends & alienate people" e o satira in genul diavolului imbracat de Prada, dar are un umor sec, mai altfel, si un actor principal total anti-Hollywood. S-a lamurit misterul cand am vazut ca e produs de o casa de film din UK :). Intre altele, se atinge subiectul psihologiei vide a unor fatuci devenite starlete peste noapte, in mare masura datorita articolaselor scrise la comanda, evident favorabil, de catre presa mondena. O colega de-a mea numeste generic categoria acestor dudui care-si fac drum in viata in prin datul ochilor peste cap - "pitzi-pitzi". In mallul Vitan, de unde inchiriez filmele, e o categorie omniprezenta, la cam orice ora din orice zi a saptamanii n-ai cum sa nu dai peste cateva. Ieri, chiar la filme, era una cu o rochie care arata aproape tot la cat de decoltata era si care cu o privire absenta il acompania pe baietanul ei ce tocmai platea dvd-urile de inchiriat. Baiat care, pot sa bag mana-n foc, avea parcat afara un BMW, nu alta marca. Si n-as avea pana la urma nimic de comentat de gusturile lor vestimentare si auto, daca n-ar fi privirile alea tampe, goale, care ma agaseaza vizual mai mult decat hainele (dupa cum n-am nimic personal cu marca BMW, dar in Romania a devenit emblematica pentru un anume soi de indivizi). La bulgari vezi frecvent prostituate pe marginea drumurilor. La noi vezi pitzi-pitzi in malluri, pe strada, la tv unde reusesc sa prezinte si emisiuni si sa se exprime lamentabil - de genul "o sa v-arat eu intr-o zi la public fetzele voastre".
Nu trebuie sa fii intr-un bordel ca sa arati ca una de-acolo. Nu trebuie nici macar sa dai socoteala nimanui pentru cum iti castigi existenta de fitze. Dar macar mai mult staif, un dram de cizelare.
Saptamana trecuta s-a intamplat s-o vad de aproape pe Amalia Nastase, de care aveam o parere cat de cat buna. Mi se parea nu sclipitoare, dar de bun-simt. Ce sa vezi ? In afara de faptul ca avea aceeasi privire vida (nu obosita, cunosc diferenta, ci goala, in niciun caz privirea unei femei care e multumita cu viata ei sau care macar are un grad mai saltat de constiinta de sine), era absorbita de balonasele de guma pe care le facea de zor, in mijlocul unei petreceri elegante la care si ea venise imbracata ca atare.
In concluzie, e greu sa fii o pitzi-pitzi stilata.
ps Un alt film care mi-a placut, tot din categoria de vara, e "Mad Money". Placut fara a se vrea mai mult decat este. Am mai vazut si "3 Iron" de Kim Ki-duk, sud-coreeanul ala multi-premiat. Un film in care personajele principale tac cam pe toata durata lui. Interesant, dar nu ma recunosc fascinata iremediabil de stilul asta.

miercuri, 22 iulie 2009

Un desert pur romanesc in viziunea bulgareasca


Poate ma lamureste cineva ce-i aia "Kavkazki", ca de pe net n-am reusit sa aflu...!


Alt week-end bulgaresc




Balcic fain, Golden Sands in plin sezon sucks- ceva mai kitschios n-am vazut pana acum, iau premiul I cu coronita, de departe.. Plus plin de romani de proasta calitate. Ne-a parut rau ca n-am banuit asta, ca sa fi rezervat pentru noapte o camera la Balcic si nu acolo.
Altfel, astept cu interes maxim concediul de saptamana viitoare - Muntenegru si Croatia (dar se pare mai mult Muntenegru :)

vineri, 10 iulie 2009

Dezvirginare

Nu gasesc o exprimare mai adecvata pentru starea care apare atunci cand ti se intampla ceva socant si neplacut care iti schimba total perceptia de pana atunci. Ceva se rupe...Ca atunci cand descoperi ca ai fost inselat si mintit pe deasupra, intr-o combinatie letala (nu, e o poveste recenta). Chiar daca n-o sa ti se mai intample niciodata, nu mai ai acea incredere senina de la inceput, s-a pierdut un strat de inocenta. Se poate reface ? inca n-am un raspuns final, dar pana acum as zice ca nu.

Have you seen my childhood ?......

El si "Will you be there" exprima asa de bine povestea lui MJ... Amandoua cantece foarte frumoase, cu versuri pe masura, scrise tot de el. Da, m-am uitat la Memorial pe CNN, unde au avut bunul-simt sa nu comenteze nimic in timpul evenimentului. Si desi nu mai ascultasem muzica lui de ani de zile, mi s-a parut emotionant. Pentru paradoxurile lui, pe care si le-a pastrat pana la sfarsit (am citit ca si in ultimele interviuri cand a fost intrebat, a negat ca si-ar fi facut vreo operatie estetica, in afara de 2 la nas...din motive medicale). Pentru paradoxul de a fi timid si atat de nesigur desi atat de idolatrizat. Si nu, nu cred ca asa patesc toti care ajung sa aiba prea mult succes- doar cei care, pe un fond labil, se trezesc cu acest succes imens pe care nu-l pot gestiona.
Michael, negrul care a lasat in urma cu 3 copii albi, deci care se pare ca si in ce priveste proprii copii a ales sa le transmita o alta identitate de rasa decat a lui.
Have you seen my Childhood?
I'm searching for the world that I Come from
Cause I've been looking around
In the lost and found of my heart...
No one understands me
They view it as such strange eccentricities...
Cause I keep kidding around
Like a child, but pardon me...
People say I'm not okay
Cause I love such elementary things...
It's been my fate to compensate,
for the
Childhood
I've never known...

sâmbătă, 4 iulie 2009

Si a fost si ziua Americii

Tot o petrecere organizata de o camera de comert, cu diplomati si de data asta controale anti-tero la intrare (la aia unde l-am intalnit pe ambasador, n-a fost niciun control, dar probabil una-i America, pana si ajutorii de diplomati trebuiesc paziti). Dar spre deosebire de altele, mult mai relaxat - tinuta sport precizata pe invitatie, invitati si copiii (daca-i ai) cu locuri de joaca, face-painting si scaune asezate direct pe iarba. Ma tenta si pe mine un face-painting, macar la un ochi, dar mai erau niste fete cunoscute pe acolo si m-am abtinut :)
Nu c-as fi vreun fan al Americii, dar uneori apreciez la ei stilul asta mai relaxat. De retinut artificiile de la final pe muzica clasica, combinatia imi place teribil.