Am fost in Polonia, o zi. Nu e cea mai fericita varianta, desigur, dar asa a fost contextul - fiind vorba de un interviu pentru un viitor job.
Deci dupa ce am vazut Varsovia doar de deasupra, am ajuns la destinatia mea, Cracovia. Oras al carui centru istoric e in patrimoniul UNESCO, fiindca s-a pastrat arhitectura medievala- spre deosebire de Varsovia, care dupa bombardamentele din al doilea razboi, a fost reconstruit in stil modern aproape complet (asa ca am fost mai castigata vazand Cracovia).
Scurte impresii in cele 3-4 ore pe care le-am avut libere, sfidand ploaia care incepuse: oras frumos, curat, polonezii par mai destinsi si mai instariti decat ai nostri. Te simti imediat familiar pentru ca le poti citi ceva pe fete, sunt expresivi, rad, vorbesc, asemanator cu senzatia pe care am avut-o in Serbia. Urmare a recentului dezastru aviatic- peste tot steaguri nationale, simple sau in berna, chiar si pe fatada supermaketurilor, de altfel pe la ora pranzului se pregatea de o adunare comemorativa langa principala catedrala si am vazut trecand grupuri de elevi cu cate un drapel. Nu stiu daca tot legat de asta, stewardesele de pe toate zborurile - care erau toate poloneze- nu au zambit deloc.
Pe drumul de intoarcere am stat de vorba cu cineva despre istoria lor - intr-adevar aspra, vreo 450 de ani au stat impartiti intre rusi, nemti si austrieci. Cu toate astea, din cate mi s-a relatat opinia publica actuala nu este incrancenata, ci mai degraba cultiva mandria nationala dar si este dispusa sa cada la pace cu fostii inamici istorici.
La intoarcere, avionul era plin, inteleg ca sunt multe companii care au afaceri in Romania si ca ei gasesc ca suntem foarte asemanatori lor ca mentalitate.
