miercuri, 25 noiembrie 2009

Prin perdeaua Aurorei..

..Liiceanu se vede un om frumos construit interior, flexibil, cu care impartasesc pe langa studiile comune in psiho-pupu si aceeasi viziune care ma face sa caut o confirmare permanenta a oricaror teorii in crampeiele de viata mai simple sau mai complexa din jur. Cu toate ca nu intotdeauna am picat pe aceleasi pareri ca ale ei (atunci cand i-am citit articolele sau am vazut-o la tv), "Prin perdea" e o carte pe care i-as recomanda-o oricui vrea sa inteleaga ceva despre psihologie si despre cum influenta ei poate sa te salveze in situatii limita (ca cea in care din cercetator la institut ajungi muncitor necalificat la fabrica "Suveica" doar pentru ca partidul comunist a decis ca e cazul sa pedepseasca in masa doritorii de meditatie transcedentala) si mai mult de atat, sa te ajute sa-ti poti pastra increderea in destinul personal si in oameni. Mi-a placut, printre altele, onestitatea ei de a recunoaste 2 aspecte care inca sunt cumva tabu-uri la noi:
- unul se refera la faptul ca nu i-au placut copiii la modul general, neconditionat (afirmatie pe care putine femei, si mai ales psihologi, ar indrazni sa o faca mai ales avand o imagine publica precum a ei); chiar dezvolta tema la un moment dat cu un copil al unui potential iubit, "pe care nu l-ar fi putut imbratisa de noapte buna" ;
- al doilea vizeaza activitatea ei de la o scoala de hipo-acuzici (copii cu deficiente de auz). Ar fi fost foarte comod sa pretinda ca asta i-a deschis noi orizonturi etc. sau ar fi putut lejer sa nu puncteze nimic, oricum "da bine la cv" sa spui ca ai lucrat intr-o astfel de zona. In loc de asta, ea afirma franc ca nu i-a placut, ca i-a fost foarte greu acolo si ca nu a reusit sa se adapteze.
In rest, cartea e un mix de intamplari personale si de consideratii generale despre psihologie (m-am bucurat sa descopar ca Yalom e printre preferatii ei), a fi mama singura, prietenie, intelectualitate si in general cautari.
O carte pe care o citesti pe repede-inainte si pe care o poti reciti si peste niste ani cu sansa de a-i descoperi sensuri noi - lucru pe care din pacate nu il pot spune decat foarte rar despre o carte sau un film.