De cativa ani am inceput sa simt ca modul ideal in care mi-as petrece ziua de nastere ar fi departe de Bucuresti si cu telefonul inchis :), cu o singura persoana alaturi. Nu, nu m-am transformat intr-o mizantroapa, dar realitatea e ca sunt putine persoane cu care inca ma mai simt conectata, iar sa ma aud cu o gramada de altele cu care nu comunic decat in astfel de situatii nu imi creeaza niciun sentiment deosebit. Dupa cum, cam din acelasi motiv, nu-mi mai plac petrecerile cu multa lume ci le prefer pe cele cu cativa oameni in care se leaga o conversatie comuna si esti sigur ca ai apucat sa vorbesti cu toti.
Anul asta s-a intamplat sa fiu plecata cu firma si a fost o usurare, intr-un fel, ca la unele telefoane n-am putut sa raspund. Colegii au fost draguti, eu am luat niste bomboane, ei mi-au luat si ei cate ceva dulce (de fapt cred ca a fost un fel de cadou din partea firmei) dar mie imi zbura gandul la situatia ideala in care as fi departe, departe de toate poate si de civilizatie. Fericiti cei ce simt ca si-au gasit identitatea si drumul, eu inca mai sunt in cautari. Sigur, mi-e bine din anumite puncte de vedere, dar as vrea mai mult timp pentru latura asta a mea artistico-literara, care se cere tot timpul hranita ca sa-mi fie bine cu adevarat...Si uneori toate chestiile astea practice asa ma obosesc, ..stiu ca trebuie sa le fac, dar tare as da o suma de bani cuiva daca as sti ca le face bine in locul meu..insa asta nu se poate, cel putin pentru moment.
