Koln dupa Cracovia..

..a fost mai sec, nici nu se putea altfel. Nemtii si cand rad, si cand stau relaxati la o bere pe malul Rinului, sunt cumva altfel. Altfel decat noi, decat polonezii, decat sarbii, decat francezii, ...chiar si decat austriecii parca -dar sa nu exageram facand diferenta cu ultimii, nici chiar asa. De parca, cumva le-ar curge alt sange prin vene, pe sub pielea care are cu cateva grade sub 37. Mi-a placut remarca unui amic care isi face veacul pe la Munchen datorita jobului si care mi-a declarat ca acuma a priceput el de ce sunt orasele lor asa de impecabile: pentru simplul motiv ca nu sunt folosite decat in weekend :). Intr-adevar, stranie senzatie sa mergi seara pe strazi, nu tarziu ci intre 6 si 10 sa spunem, in timpul saptamanii si sa nu vezi decat cativa oameni rataciti, sa n-auzi zgomotul ala de fond care te face sa te simti intr-o comunitate. De data asta am stat intr-un hotel "de cartier" insemnand nu in zona centrala, ci aproape de companie si de cladirea expozitiei lor cvasi-permanente - Koln Messe. Totusi, un cartier normal, cu blocuri in care se presupune ca traiau oameni, si totusi dupa cum spuneam acelasi sentiment straniu de lipsa de viata. Trebuie insa sa remarc ca numai din punct de vedere uman, pentru ca auzeam pasarelele o splendoare si pentru prima data in viata mea intr-un oras, am vazut pe o pajiste ...iepuri. Da, iepuri maronii, de camp, care iesisera la o plimbare probabil, din tufisuri..

Altfel, imi place sa lucrez cu ei si mi-ar fi placut sa fim coordonati de cei din Germania. Nimic nou sub soare. Desi dupa Cracovia cea exuberanta, vibrand de oameni si de energie in toate cotloanele- si nu stiu cum, dar nici pe stradute mai retrase nu am avut o senzatie comparabila cu cea din Germania-, Kolnul pare mai sec, dupa cateva zile ii descoperi un farmec discret, de burg pitoresc, cu putinele case traditionale tuguiate ca sa dea bine in vederi - acele case fiind, de altfel, cele cu restaurante pe malul Rinului. Domul e dintr-un alt film pentru mine, cu un gen de arhitectura prea sobru si medieval pentru gustul meu. Ce imi voi aminti cu placere vor fi sederile la terase in bataia soarelui -da, am prins o vreme excelenta comparat cu ultima saptamana in Polonia, plimbarea peste podul Hohenzollern unde indragostitii isi prind lacatele de un gard de sarma, ca simbol al indestructibilitatii relatiei lor, inserarile tarzii (dupa 9.30) si dragutul muzeu al ciocolatei.

Dar despre el, intr-un episod urmator.

Contradictii

Polonezii mi-au amintit de sarbi. Fete expresive, priviri deschise, vorbareti. Oameni cu care nu e greu sa stabilesti o comunicare. Si credinciosi, intr-o seara am tot vazut lume indreptandu-se spre biserica, intre care multi tineri. Am intrat si eu, biserica era plina, multi tineri ingenuncheau cand intrau. Au avut o istorie dificila in ultimele 200 de ani, la un moment dat dintr-o tara mare, puternica au fost impartiti in 3 si fiecare din vecini si-a luat o bucata, si mai mult decat atat, le-au interzis sa mai foloseasca numele de "Polonia" si popor polonez. Banuiesc ca e ceva mai greu de suportat decat sa lupti sa te unesti, dar fiind deja state de sine statatoare. De-asta si in prezent exista resentimente fata de rusi si nemti. In al 2-lea razboi, Varsovia a fost distrusa in proportie de 80% si sute de mii au fost deportati in lagare de munca, ca si evreii din ghetouri. E una din tarile din Est in care au murit cei mai multi evrei, dupa razboi minoritatea evreiasca era aproape inexistenta. Cu toate astea, inca exista puternice sentimente anti-semite. Dupa tot ce s-a intamplat in ghetourile si in lagarele din tara lor, dupa toate acele sinistrenii, dupa ce au impartit cumva aceleasi experiente triste, exista parerea ca evreii sunt de vina pentru ca i-au invadat nemtii si ca fara evrei poate soarta Poloniei ar fi fost mai buna in razboi..

Cartierul evreiesc din Cracovia, Kazimierz, a devenit in ultimii ani un loc trendy, inclus in trasee turistice si plin de restaurante si cluburi de noapte. Am ramas la masa intr-un astfel de restaurant cu specific, care ca si multe altele, se afla intr-o casa veche, renovata, si n-am putut sa nu ma gandesc ca cel mai probabil oamenii care au locuit acolo au murit ca marea majoritate, la Auschwitzul din apropiere, si daca nu e de fapt indecent sa incerci sa ignori asa ceva vrand doar sa ai o cina placuta. In timp ce reflectam la asta, ca un facut apare un grup de nemti din care unii destul de in varsta incat sa te intrebi oare ce faceau la momentul razboiului. Relaxati, veseli, au mancat si au baut in timp ce ascultau concertul de klezmer. Pentru asta venisera, e drept, dar parca m-as astepta ca nemtii care vin intr-un astfel de loc sa fie mai rezervati. Totul s-a comercializat, de parca asta ar fi fost singura tinta. Intr-un loc ca asta m-as fi asteptat ca nota generala sa fie mai sobra, dar principiul banului a fost mai puternic decat al moralei.

ps nu, nu sunt evreica si nici nu mi se par evreii geniali si fara de pata. Imi place insa sa analizez cate un context si ce reuseste istoria sa determine...sau nu. Cand citesti intr-un ziar sau carte e altceva decat atunci cand ai in fata urme concrete ale vietii unor oameni carora li s-au intamplat niste orori.

Varsovia

Ma si miram ca azi nu a plouat, dar m-am linistit: acum ploua. De cand sunt in Polonia, cam in fiecare zi am avut parte de ploaie, si de multe ori o ploaie care mai degraba pare de toamna, cu cer posomorat, decat cum avem noi primavara. Iar ieri dimineata era ceata..ma gandeam daca am vazut vreodata ceata in Bucuresti - care e tot la campie, ca si Varsovia- in luna mai. Cred ca nu.

Lasand la o parte ca m-am invatat sa car peste tot umbrela dupa mine, imi place orasul. Nu e asa mare partea istorica, dar avand in vedere ca de fapt 80% a fost reconstruita dupa planuri/ fotografii din ruinele ramase dupa ultimul razboi, e remarcabil. Si aici mi se pare mai curat decat la noi, chiar si in locurile ultra-circulate, unde ar fi sanse sa mai vezi gunoaie, rar zaresti cate o hartie aruncata. Si nu am nici aici senzatia ca trebuie sa tin strans de geanta, cum am in multe locuri acasa. In schimb cu drumurile stau la fel de prost. Si pe alocuri, sunt zone in care parca nu s-a iesit din comunism: magazine ca alea de pe vremuri, niste tramvaie obosite si oameni de varsta alor mei care arata si ei obositi de viata. Frati intr-ale comunismului, ce sa-i faci.

Juvenalia

Sunt in Cracovia de o saptamana, la training cu noul job. Si la a doua vedere, imi place orasul. Plin de turisti, din toate partile - habar n-aveam ca e asa de batut. Au norocul unei piete imense in centrul istoric -gen Piata Sfatului din Brasov, la puterea a 4-a - care e plina de terase, iar lumea e pe strazi pana tarziu in noapte. Altceva vroiam sa spun insa: ieri dimineata am vazut tot felul de tineri costumati. Primul facea pe vampirul, l-am vazut in supermarket si am avut o tresarire. Mai tarziu am aflat ca e o traditie studenteasca, se pare de origine medievala, care vine de la faptul ca pentru 3 zile tinerii primeau cheia orasului si aveau libertatea de a face ce vor. Banuiesc ca nu mai exista nicio cheie in ziua de azi, cert e ca week-endul asta a fost plin de petreceri si concerte, iar strazile sunt si mai animate. Uitandu-ma pe net, n-am gasit prea multe despre traditia asta- adica nu in engleza, ca in poloneza nu ma ajuta cu nimic- dar am vazut ca s-au postat in schimb pe youtube inregistrari chiar de ieri: http://www.youtube.com/watch?v=ACbqj-HgRQw&feature=related.