marți, 25 noiembrie 2008

Christina Applegate- o blonda care nu mai e asa vesela

Asta-seara nu sunt tocmai in cea mai buna dispozitie. Tocmai am vazut o emisiune despre cancerul de san, subiect banalizat de atata mediatizare, dar uite ca sunt mai senzitiva decat altadata dat fiind ca tocmai ce m-am plimbat la randul meu pe la doctori de curand pentru a ma lamuri cu niste analize din acelea care, neiesind chiar bine, aduc suspiciunea ca ceva sa nu fie in regula..drept pentru care pana nu te lamuresti ce e cu ele, nu poti sta linistit (si cu ocazia asta mi-am dat seama cat de repede poti trece de partea cealalta a baricadei, a ghinionistilor din randul carora nu ti-ai fi imaginat ever ca ai putea face parte). Totusi, in ce am vazut asta-seara m-auimit o decizie. Christina Applegate, fata care a interpretat ani de zile rolul fiicei blonde stupide din Bundy, a constatat ca are cancer si mai mult decat atat, in urma unor analize mai aprofundate, ca are o gena care o predispune intr-un procent foarte mare la a aparitia bolii la ambii sani- drept care a decis sa isi extirpe ambii sani ! Evident ca era marcata de operatie, si inca parea foarte vulnerabila. Acum inteleg ca senzatia de sabie a lui Damocles e de evitat, dar totusi sa te grabesti sa faci pasul asta final..Erau si alte povesti in emisiune, ca de obicei cu impact emotional dar nu patetic de genul "Surprize" pentru ca totusi era Oprah, care reuseste de cele mai multe ori sa nu treaca in dimensiunea asta de romantare ieftina. De exemplu, o femeie care a facut cancer la san pe la finalul anilor '70, si pe vremea respectiva se evita pana si sintagma "cancer de san", pur si simplu era jenant sa expui ca atare problema. Dar ce vreau sa punctez e ca un lucru care ma surprinde - potentialul asta imens de suferinta feminina. Oare exista un echivalent masculin pentru durerea de a te vedea fara o parte esentiala din identitatea ta de gen ? Christina Applegate povestea ca inainte de operatie si-a facut poze din toate unghiurile, ca sa-si poata aduce aminte dupa aceea exact cum arata, si nu doar din imaginatie. Si ca inca plange cam o data/zi vizavi de subiectul asta.

Si corelat cu faptul ca zilele astea sunt dezamagita si de barbati in general :), ma intreb de ce oare ratam sansa de a fi unii cu altii in relatii autentice. Relatii in care sa poti sa deschizi inclusiv astfel de subiecte fara sa te temi de reactia celuilalt, ca nu va fi asa cum speri tu.