2 luni si 14 zile

Atat a durat pana am gasit un job nou, in anul de gratie 2010, cu 12 ani de experienta in munca din care 7 in minunatul HR. E mult, e putin ? E mult daca nu (mai) ai deja un job si esti presat de clepsidra care curge pana la ultimul banutz. E poate mai putin decat te astepti cand incepi sa cauti si vezi literalmente sute de aplicanti pentru un job.

Ce-am invatat din experienta asta ? Mi-am reamintit ceea ce stiam deja- ca maniera in care te desparti de un om inclina balanta impresiei finale pe care acel angajat o va avea despre companie, intr-o parte sau alta, no matter what happened before. Ca si candidat, trebuie sa stii sa exersezi modul de receptare a refuzurilor. As prefera sa mi se ceara sa acord la randul meu un feed-back despre cum decurg selectiile (macar la cele la care am ajuns in ultima etapa), dar firmele nu sunt inca pregatite pentru asa ceva. In Romania inca nu multi inteleg ca si omul care vine la interviu examineaza atmosfera, felul cum par viitorii colegi, si ca face la randul lui o alegere - daca vrea sa se angajeze acolo sau nu. Ca e bine sa cauti acele locuri in care nu se asteapta raspunsuri standard, ci personale, si in care te simti dorit. Apropo, si cand faceam eu interviuri ma scoatea din sarite motivatia cu provocarea, vizavi de schimbarea unui job ..." am plecat desi totul era la superlativ, dar imi doream o noua provocare " !! Ei na, si macar chiar daca a fost asa, formuleaza mai concret, frate, ce naiba se intelege din asta, "provocare", ca mi se strepezesc dintii cand aud. Am preferat intotdeauna oamenii care au avut curajul sa fie autentici la interviu si sa prezinte si nemultumirile pe care le-au avut, fara sa para ca drumul lor in viata a fost de personaj de film american de succes, nascut pentru a fi lider. Pana la urma doar nu bifam o lista de raspunsuri corecte, ci incercam sa intelegem o persoana si cat de potrivita ar fi ea pentru ce are compania de oferit.

Oricum nu e o perioada in care sa faci schimbari - decat daca chiar sunt foarte necesare -deci nu doresc nimanui sa-si testeze capabilitatile tocmai acum.

Giselle

Aseara am incercat pentru prima data un balet. Nu, nu sa dansez eu :), am mers la "Giselle", la Opera. Aveam retineri, intrucat ma temeam sa nu fie niste figuri searbede, repetitive, cum tineam eu minte din ce mai vazusem la tv prin copilarie..Am fost extrem de placut surprinsa de contrariu: o coregrafie placuta, modernizata - dar nu moderna pe stilul de "dans contemporan", pe care nu totdeauna il pricep si ca atare, pot sa il apreciez. Gratie, sveltete si o asociere foarte potrivita a miscarilor cu muzica. Sala, aproape plina, a aplaudat dupa aproape fiecare moment executat. Povestea nu e cine stie ce, o romantata cum si in opera gasesti destule, dar coregrafia o pune in valoare. Acum cred ca mi-ar fi placut sa fac niste balet cand eram mica..

In plus, s-a nimerit sa fie spectacol aniversar Elena Dacian, fosta prim-balerina a Operei. Era emotionata...si desi habar nu prea am de arta asta si cu atat mai putin de ce a facut ea, iti creeaza totusi o senzatie sa vezi cum cineva e aplaudat minute in sir.. probabil ca dupa o viata pe scena, oricat de superficial ar parea, cam asta e tot ce ramane mai pretios.