vineri, 23 aprilie 2010

2 luni si 14 zile

Atat a durat pana am gasit un job nou, in anul de gratie 2010, cu 12 ani de experienta in munca din care 7 in minunatul HR. E mult, e putin ? E mult daca nu (mai) ai deja un job si esti presat de clepsidra care curge pana la ultimul banutz. E poate mai putin decat te astepti cand incepi sa cauti si vezi literalmente sute de aplicanti pentru un job.
Ce-am invatat din experienta asta ? Mi-am reamintit ceea ce stiam deja- ca maniera in care te desparti de un om inclina balanta impresiei finale pe care acel angajat o va avea despre companie, intr-o parte sau alta, no matter what happened before. Ca si candidat, trebuie sa stii sa exersezi modul de receptare a refuzurilor. As prefera sa mi se ceara sa acord la randul meu un feed-back despre cum decurg selectiile (macar la cele la care am ajuns in ultima etapa), dar firmele nu sunt inca pregatite pentru asa ceva. In Romania inca nu multi inteleg ca si omul care vine la interviu examineaza atmosfera, felul cum par viitorii colegi, si ca face la randul lui o alegere - daca vrea sa se angajeze acolo sau nu. Ca e bine sa cauti acele locuri in care nu se asteapta raspunsuri standard, ci personale, si in care te simti dorit. Apropo, si cand faceam eu interviuri ma scoatea din sarite motivatia cu provocarea, vizavi de schimbarea unui job ..." am plecat desi totul era la superlativ, dar imi doream o noua provocare " !! Ei na, si macar chiar daca a fost asa, formuleaza mai concret, frate, ce naiba se intelege din asta, "provocare", ca mi se strepezesc dintii cand aud. Am preferat intotdeauna oamenii care au avut curajul sa fie autentici la interviu si sa prezinte si nemultumirile pe care le-au avut, fara sa para ca drumul lor in viata a fost de personaj de film american de succes, nascut pentru a fi lider. Pana la urma doar nu bifam o lista de raspunsuri corecte, ci incercam sa intelegem o persoana si cat de potrivita ar fi ea pentru ce are compania de oferit.
Oricum nu e o perioada in care sa faci schimbari - decat daca chiar sunt foarte necesare -deci nu doresc nimanui sa-si testeze capabilitatile tocmai acum.

2 comentarii:

Alia spunea...

Dora, imi dai speranta ca nu toti oamenii de hr vor sa auda clasicul: "defectul meu e ca imi place sa fac lucrurile perfect"...
imi place mult ce ai scris... cunosc si oameni ok de hr si 2 manageri hr in firme mega firme care sunt jale.

bafta la noul job!

dora spunea...

Cred ca principalul pericol in multinationale, tocmai pt. ca au o cultura interna puternica, e sa-ti pierzi identitatea pe traseu din dorinta de a te plia cat mai bine pe zelul incurajat de firma. De-aia probabil in acele "mega firme" avem surpriza sa gasim oameni care parca au fost robotizati, care nu mai au curaj sa spuna nimic care iese din tipare. Ma stradui din rasputeri sa identific acest pericol cand apare...si sa fug din astfel de locuri :)