duminică, 1 noiembrie 2009

Cum am ajuns sa fac poza cu Ethan Hawke

Cel mai tare Halloween ...a fost anul asta, si nu neaparat pentru chestia din titlu (honestly: tipul nu ma dadea pe spate nici inainte, iar in carne si oase nici atat nu-mi spune mare lucru, e destul de sters pentru gustul meu, dar de apreciat amabilitatea cu care a subscris la dorintele unei 1/2 din sala de a se poza cu el, a-l atinge, a dansa etc- saracutul, nu stiu cata placere ii faceau toate astea, dar nu transparea nimic) cat pentru ca ador chestia cu costumele. Si cred ca si altora le place, pentru ca in toata sala se simtea acelasi dor de joaca si de descorsetare, de la stiriste si actori la ambasadori sau directori de hoteluri , macar ca numai pentru o seara. Si chiar am vazut niste costume superbe. Si cand am plecat de-acolo in alte cluburi lumea reactiona la coditele mele mov, ma mai intrebau ce personagiu sunt si era foarte haios.
Revenind la chestia cu poza, am dat nas in nas cu domnul de cum am intrat, se intampla ca ne indreptam spre bar in acelasi timp, eu sa-mi ridic una din cele 2 alcoolice incluse in bilet, dansul probabil ca sa mai ia o pauza de la doamnele, d-rele si domnii care-l asaltasera pana atunci. Si sincer nu tineam deloc sa mai contribui si eu la fenomenul descris mai sus, dar l-am vazut pe Cabral si mi-a incoltit ideea sa-i fac o surpriza prietenei exotice din Doha care-l citeste asiduu. Si cand se posteaza umanul langa mine pentru poza, iaca era si Ethan langa, asa ca mi s-a parut aiurea sa nu-i zic sa ramana si el.. Cabral s-a dat la o parte cand a vazut, asa ca au ramas pozele separat cu cei 2 "divi". Ba chiar dl. Ethan s-a aratat interesat sa vada daca sigur a iesit poza..:P
Revenind la atmosfera de totala relaxare din sala, care nu se intampla intotdeauna cand la astfel de evenimente e multa lume corporatista, inca ma mai uimeste tipologia ambasadorului cu care discuti lejer, care se ofera sa-ti aduca o bautura si nu are niciun fel de fitze. Asa o fi stilul pe la scoala de diplomatie de la ei de-acolo, nu-mi dau seama pentru ca pana anul asta n-am avut ocazia sa cunosc vreunul. Am inceput sa fac colectie de carti de vizita pe birou :). Posibil ca numai in tarile astea foste comuniste sa fi ramas cu impresia ca ambasadorii sunt din aia cu batzul bine introdus undeva si ca trebuie sa aiba un aer patruns de importanta jobului dumnealor.