Azi am inceput un curs de ceramica . Fain. Mi-am murdarit mainile si unghiile intr-un mare fel, dar spre surprinderea mea a iesit la spalat, si maine nu e nevoie sa explic ca nu, nu e din cauza ca n-am ajuns sub dush de-o saptamana..
Ca de obicei la cursuri de-astea, oameni si atmosfera faina. Am glumit, am si muncit si in final am si produs ceva. Mi-a fost ciuda ca n-am avut cu ce sa fac o poza ca lumea, dar au facut altii si poate ajung si pe la mine.
Ce m-a uimit: credeam ca data fiind ignoranta noastra comuna (a cursantilor) , o sa iasa niste prime castronele aproape identice. Nimic mai gresit: au iesit extrem de diferite, de unde se vede treaba ca nimic nu poate sta in calea unicitatii :)).
Un punct in plus: spatiul in care se intampla cursul, intr-o vila din Dorobanti, unde dintr-odata te simti in alta lume, mai relaxata, mai normala. Tipa care are atelierul- o fosta bancherita, semi-boema, asa cum mi-ar placea mie sa fiu si sa-mi trec timpul intr-o viata ideala..
