Aseara am fost la o intalnire cu cei care au fost angajatii defunctei companii (defuncta ca brand), la ideea cuiva care s-a gandit ca multora din cei acum imprastiati in 4 zari le-ar face placere sa se reintalneasca si sa depene amintiri din perioada de entuziasm pionieresc a telecomului in Romania. O idee care s-a dovedit a avea mare priza, intrucat s-au aratat la fata locului vreo 200 de personaje.. S-au incercat si niste poze pe departamente, care m-au facut sa zambesc.
Connex - un loc in care mi-am petrecut vreo 5 ani jumate...trecand de la entuziasmul de care pomeneam mai sus la o ura cu patima, in ultimul an cel putin, cand nu mai suportam minunata activitate de Customer Care si opacitatea cu care mi se bara drumul spre depart. HR, in timp ce alte persoane mai bine relationate aveau cale libera.. Dupa ce am plecat de acolo, eram atat de saturata de proceduri si viziune corporatista nord-americana incat am crezut ca nu o sa-mi pot vreodata aminti de ei fara resentimente. Si cu toate astea, dupa 2-3 ani, in care am experimentat si companii romanesti haotice, si HR-ul mult visat, am putut sa am niste sentimente mai putin inflamate. Iar aseara chiar m-a apucat nostalgia - dupa atmosfera aia din primii ani, cand te simteai in avangarda doar pentru ca lucrai la o super-companie (atunci stiau sa te faca sa simti asta), care mai era si numarul 1, dupa spiritul ala de camaraderie care se crea atunci cand aveai de rezolvat tot felul de probleme, si nu in ultimul rand dupa acei ani intre 22 si 27 din viata mea, care nu se vor intoarce niciodata. Stiu ca suna ca si cand as fi o baba, dar ce sa faci, cand treci de 30 percepi ca s-ar putea sa fii deja pe la 1/2-a vietii :)
Tot cu ocazia asta am constatat diverse evolutii ale unora si altora, sunt oameni care au ramas la fel de "bule de aer", fara nicio substanta, si care nu conteneau sa se impauneze cu firmele pe care si le-au facut etc, dar pe unii mi-a facut o reala placere sa ii revad. Inclusiv unii din fostii mei sefi, persoane absolut ok, si profesional si uman. M-am bucurat sa vad ca viata unora s-a asezat foarte bine, pe toate planurile, asa cum meritau de fapt.
Pe de alta parte, imi e la fel de clar ca nu as mai putea sa repet experienta, de entuziasmul ala competitional nici nu ar mai putea fi vorba, iar cat priveste ideea de a lucra intr-o corporatie de dimensiunea aia, nici atat. Nu e pentru mine. Asadar, Connex cel verde va ramane pentru totdeauna asociat cu tineretea, cu anii aia in care totul parea posibil si "sky was the limit". Poate asa s-a si potrivit cel mai bine, atunci si nicicand altcandva.
ps si Bradut ar fi trebuit sa vina, dar il consideram absent motivat pentru ca e doar la capatul lumii..
