Mama de cariera

Prin natura jobului pe care cu onor il detin, vin in contact cu relativ multa lume. De curand, tocmai am discutat cu o proaspata mama (primul copil, nascut in luna martie !), care iata acum in aprilie, deja isi cauta un alt loc de munca, motivand ca "nu e stilul ei sa stea mult acasa". Mi-a amintit de alta formulare de exceptie pe care o folosea un ziarist referitor la o actrita de telenovele bastinasa, care se intorsese sa filmeze la 2 saptamani dupa nastere, pentru ca "nu poate sa stea departe de platouri". Nu poate sa stea departe de contractul pe care l-a semnat, tampitilor, ce platouri !

Cel putin, in cazul actritei era vorba de o obligatie, dar in cazul candidatei mele, o initiativa absolut proprie - daca n-ar fi vrut sa se intoarca la fostul job, ar fi putut sa stea in continuare acasa pe banii statului si ai sotului, macar inca cateva luni bune. Evident, e dreptul fiecaruia sa isi organizeze viata cum doreste, dar continui sa cred ca a lasa un copil de 2-3 luni cu bona, cat de buna ar fi ea, e o solutie nefericita si care ar trebui sa fie luata numai si numai daca chiar nu se poate altfel. Nu vreau sa ma gandesc ca unele femei chiar sunt sincere in a simti ca "nu au stare" sa mai stea cu copilul lor deja la 2 luni de la nastere...pentru ca daca asta simt intr-adevar, cred ca nu prea au inteles mare lucru din ce inseamna treaba asta cu copiii si nevoile lor.