Cam asa ar fi Muntenegru si Croatia: practic cam acelasi tip de peisaj- munti stancosi, Adriatica, insule si insulite, palmieri si leandri, doar ca intr-una oamenii sunt mai neciopliti si iti amintesti de scene cunoscute de pe litoralul nostru in timp ce in cealalta oamenii sunt civilizati, muzicile de la terase/cluburi nu se iau la intrecere in decibeli, plaja ramane curata si (de ce nu?) iti face placere sa vezi peste tot lume imbracata cu gust. In concluzie, Muntenegru a fost interesant, a fost diferit - cu un plus pentru Perast, oraselul din golf- dar nu as mai merge inca o data curand. Croatia e si ea salbatica in peisaj, dar "tourist-friendly", o tara cu oameni mai relaxati desi cu amintiri inca proaspete in urma razboiului de acum aproape 20 de ani. Citind intens despre cu ocazia asta am tras concluzia ca in zona Serbia a jucat rolul Rusiei pentru regiunea ex-URSS: o tarisoara nu cu mult mai mare decat celalalte, dar obisnuita sa fie vioara I si care nu a putut accepta ca nu mai este. Ca de obicei, religiile diferite - catolici, ortodocsi de rit vechi, musulmani- au contribuit la acutizarea conflictelor (n-am sa inteleg niciodata cum se pot justifica violente de tot felul in numele unei religii care propovaduieste teoretic iubirea de alti oameni).
Iar Dubrovnik e un oras in stil italian, cu tot ce apreciez eu la asta : constructii in piatra crem-alba, fantani peste tot, piatete vibrand de oameni, terase si restaurante de toate felurile dar care mai de care mai cochete.
In fine, tragand linie, cam orice experienta de calatorie iti aduce ceva. Mie imi place Croatia ca peisaj si ca spirit si as mai merge oricand de alte cateva ori.
Un comentariu:
Frumoase poze, admiratie maxima. Bravo. Mai spune, mai spune.
Trimiteți un comentariu