In treatment- In deriva

Mi se intampla pentru prima data sa vad 3 versiuni ale aceluiasi serial. Am inceput cu cea americana, avandu-l pe Gabriel Byrne in rolul principal, am continuat cu originalul din Israel si in sfarsit, de curand vizionez varianta autohtona, cu Iures. Culmea, nu originalul mi se pare cel mai bun (pentru mine Assy Dayan nu avea niciun fel de charisma) ci cel american. Nici versiunea romaneasca nu e rea, numai ca ceea ce o scade sub cea americana nu e prestatia lui Iures ci restul actorilor, care nu sunt intotdeauna la inaltime. De exemplu, rolul gimnastei care la americani era jucat de o tanara actrita foarte talentata, Mia Wasikowska, care pe urma a jucat si cu Depp in Alice, in varianta neaosa mi se pare ca nu are sare si piper. Imi place insa foarte mult Vlad Zamfirescu, pe care il stiu de la teatrul Act. In plus, mai sunt niste detalii nerealiste zic eu, legate de faptul ca atat Andrei, personajul interpretat de Iures cat si psihoterapeuta lui stau in blocuri-vilute cu apartamente mari si puse la punct, el conduce o masina destul de aratoasa, in vreme ce majoritatea terapeutilor pe care ii stiu eu sunt departe de a se descurca atat de bine. Dar una peste alta, poate difuzarea serialului astuia la hbo o sa mai destupe masele legat de ideea de psihoterapie. Si chiar merita vazut, pentru ca nu e greu sa te identifici cu vreunul din personaje- au fost momente in viata mea cand aveam problemele Laurei/ Norei, sau poate nu m-am casatorit tocmai din teama de a nu ajunge in situatia sotiei din cuplu..

Convorbiri pe drum

Cred ca as putea sa scriu o carte din povestirile celor cu care vorbesc prin avioane sau, daca as merge mai mult, prin trenuri (asa, ma limitez la avioane in ultimul timp, cu astea merg mai des decat cu trenul). De cele mai multe ori, daca oamenii simt ca ii abordezi cu simpatie si fara sa ii judeci, se deschid si ajung sa spuna tot felul de lucruri..aproape povestea vietii lor, mai interesanta sau nu, dar totusi o poveste :). Iar la pus intrebari m-am priceput intotdeauna :))..sigur ca ma mai uit si la interlocutor, daca chiar are chef sa schimbe niste vorbe sau nu, caz in care il las in pace si ma intorc la cartile mele. Uneori si eu prefer sa citesc, doar daca nu sunt prea obosita sa mai fac asta. Plec in Polonia, stau langa o blonda platinata din Braila, genul mama de familie, care se ducea la fii-sa, in New York. Copil singur la parinti, plecata cu loteria vizelor, mama-sa s-a dusese curand dupa plecarea ei acolo s-o ajute 'moral' zicea ea si statusera efectiv impreuna, pana ce intr-un final fata si-a gasit si ea pe cineva, la 31 de ani, si s-a mutat cu ala imediat dupa ce maica-sa plecase inapoi la Romania..din felul in care mama povestea cum se implicase ea in viata fii-sii, as fi putut sa bag mana in foc ca sunt ceva probleme acolo si ca nu degeaba fiica tot nu se lega de nimeni... La un alt zbor dinspre Munchen am stat langa un catalan care mi-a cerut cartea pe care o citeam, sa se uite pentru ca i se parea ca seamana cu limba lui..simpatic, pe urma intre zboruri am si mancat ceva impreuna, fara nicio nuanta erotica, pur si simplu un dram de intimitate intr-un aeroport aglomerat, cand de multe ori te simti singur.

Epilog. Azi, in taxiul pe care l-am luat de la Otopeni, soferul ma intreaba de unde vin si auzind ca din Polonia, imi spune fara nicio ezitare ca polonezii ne sunt inferiori. Intreb- dar pe ce va bazati cand spuneti asta ? Repeta, sunt inferiori, domnule (cu aerul ca stie el de ce si ar trebui sa imi fie evident deja). Dupa care imi spune ca aia nu stiu franceza, engleza cata stim noi (!!). Era doldora omul de pareri- pe noi Occidentul ne-a stricat (la care eu, naiv: nu orientul ?), sarbii tot inferiori, englezii niste prosti, acu' 500 de ani dormeau pe lespezi de piatra in vreme ce noi..parc-a zis-o si pe-aia cu de 2000 de ani, dar n-am retinut ce exact facem noi de-atunci incoace (tind sa cred ca varianta corecta e sa facem pe desteptii cand nu suntem). Si dupa n-a uitat sa scoata la interval si cum n-am invadat noi pe nimeni niciodata. Numai pareri una si una. Ei, uite de-aia soferii de taxi ma amuza mult mai putin ca interlocutori.