Am descoperit de curand o emisiune care se cheama "Miami Ink" si "LA Ink", de pe Discovery Travel & Living. E vorba despre 2 reality-show-uri cu ateliere de tatuaje din respectivele orase. Sunt teribil de relaxante si chiar mai mult decat atat: e fascinant sa vezi tot felul de motivatii si de chestii pe care si le tatueaza oamenii : versuri, rugaciuni, imagini ale animalelor de casa care le-au murit,etc. Pentru unii pare sa fie ceva cathartic. Recunosc, un tatuaj mai mic, dar care sa poata trece ascuns pe sub haine, mi-as face. Dar ma intreb ce fel de joburi pot avea oamenii aia care isi permit sa aiba cam tot corpul acoperit cu ele. Si sincer, varianta asta chiar arata ciudat, parca nici nu mai percepi bine sexul persoanei. Dar in pofida stereotipului, multi dintre cei care se tatueaza pe cate o particica din corp par in rest cat se poate de normali. Cand te gandesti (daca imi amintesc bine!) ca pe vremuri am invatat la facultate ca tatuarea e comportament deviant ...:). In Bucuresti nu stiu decat un Tatoo Shop in mallul Vitan, trecand pe langa care m-am intrebat daca o avea suficienti clienti incat sa reuseasca sa-si acopere costurile cu chiria, care numai mica nu cred sa fie; de cele mai multe ori cand m-am uitat, inauntru era gol. Sau poate lumea vine sa se tatueze dimineata, cand eu sunt la birou..
Mai sunt si alte seriale funny tot acolo : de exemplu, cu familie care s-a trezit cu 8 copii (aveau 2, si in urma unei fertilizari in vitro, s-au mai ales cu..6!). Semi-nebuna existenta, desigur. Altul despre o familie de pitici. Si serialul meu preferat, de pe vremea cand era doar Discovery Travel fara Living in coada, "Grand Designs"- despre cum isi fac unii care-si permit casa visurilor lor. Vad ca postul rezista ca si celelate Discovery daca nu ma insel, fara reclame, deci ma gandesc ca or avea ceva audienta.
Later-edit la postul cu Mama de cariera: femeia m-a anuntat azi ca s-a decis sa ramana in concediul de maternitate, pana spre 2 ani. Chiar m-a surprins si oricum m-am bucurat pentru copil, chiar daca n-or sa fie 2 ani sau 1, tot e mai bine decat 3 luni.
3 comentarii:
1. Mama respectiva ti-o fi citit articolul si ma bucur ca a luat decizia de a mai sta cu bebelusul.
2. Tatuajul.. vrei sa iti arat tatuajul meu cel facut cd avem 17 ani si acum, la 32, dupa ce l-am urit cu pasiune atita vreme, am decis sa il scot cu laserul. Efectul? tatuajul meu, sa nu iti inchipui ca e prea mare (nu stiu dc il stii sau dc il tii minte) arata ca o cicatrice oparita, in urma a 2 sedinte laser, pielea arata fragila, cicatrizata si transparenta si ghici ce? tatuajul sta cuminte acolo, doar usor mai palid. In plus, cite rochii frumoase as fi putut purta si cumpara de la 17 ani incoace, insa tatuajul nefericit si nereusit nu trebuie expus, pe rezon de rusine crunta. Bleah. Asta mi-a trebuit? Daca gindeam inainte... Mereu ma gindesc ca tatuajul meu e o lectie grozava, pe viu, pentru copiii mei, atunci cind am sa ii am, desigur.
La vesti bune sa ne auzim. Pup
Pacat ca n-ai purtat rochii atatia ani, mai ales ca zici ca nu e prea mare. Citind postul, ma asteptam sa sfarsesti prin a spune ca in final, dupa ce l-ai urat atat, ai ajuns sa fii ok cu el, dar tu nici vorba :))
Imi vine sa rid acum. Ai dreptate, cam multa ciuda si oftica atasate tatuajului cu napasta. Poate e timpul sa fac pace cu el.
Trimiteți un comentariu