S-a intamplat ca saptamana asta sa deschid un manual de clasa I...n-am mai avut ocazia sa fac asta, copiii prietenilor mei inca nu sunt la scoala iar eu am calcat ultima data intr-o scoala generala in ultimul an de facultate, cand mi-am facut lucrarea de licenta cu niste pusti de scoala primara. Evident, fraza cu pricina din titlu ilustra litera Q.
M-a apucat nostalgia..cand am auzit eu prima data de Quebec ? Se intampla sa tin minte exact: eram intr-a V-a si aveam o colega de clasa care emigrase in Canada (mai exact, tatal ei fugise acolo si dupa un timp reusise sa-si ia si familia, nu stiu cat de legal dar in tot cazul nu o emigrare cu acte depuse, ca acum). Ajunsa acolo, ea scrisese cateva scrisori unei colege de care era mai apropiata, in care ii descria cu incantare ce era pe acolo, iar fata aia simtise nevoia sa ne impartaseasca si noua istoriile. Si uite-asa pana la urma am ajuns sa-i citim misivele la ora de dirigentie. Evident, sentimentul era de Wonderland. Mi-aduc aminte din ce spunea ea acolo, ca "aici nu sint cozi, iar pungile de plastic se arunca " (!!). Pentru un timp, a fost o magie. Peste cativa ani am aflat ca maica-sa ii ascundea sau arunca de-a dreptul scrisorile venite din Romania, pentru ca ii era teama ca o sa vrea sa se reintoarca (la inceput, cu toata incantarea ei, ii era inca foarte dor de prietenii de aici). Nu mai stiu absolut nimic de ea, dupa un timp legatura s-a rupt cum era si normal, vietile aici si acolo erau prea diferite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu