De cateva ori in ultimul timp cand am mai descoperit ceva frumos, o muzica, un film, o pictura poate si doar o idee am avut tendinta sa ma cert pe mine insami ca uit ca lumea e facuta din atatea lucruri care merita atentie. M-am certat ca in loc sa le descopar imi mai spal creierul cu mondenitati obosite sau zappez printre emisiuni fara cap si coada..e drept, mai ales cand am creierul amortit dupa ore in sir de privit in laptop la job. Altfel, in special muzica mi se pare asa un dar. Cand citeam de curand pe blogul cuiva ca muzica e doar o chestie de fond pentru persoana respectiva, m-am gandit cat de contrar simt eu. Cred ca nu exista stare de spirit pentru care nu sa nu gasesti o bucata muzicala potrivita. Muzica clasica eu am ascultat foarte putin spre deloc in anii mei de formare. Nu stiam nici macar multe bucati cunoscute (in afara de omniprezenta 'Primavara' lui Vivaldi si ceva Mozart). Acum, cred ca muzica clasica necesita un exercitiu mai complex de perceptie, ca sa o urmaresti si sa te racordezi la ea iti trebuie alta concentrare decat pentru 'Pink Martini', de exemplu. Si te educa intr-un mod aparte, e cumva in acelasi registru ca teatrul fata de film. Sunt recunoscatoare ca exista si ca am sansa sa traiesc intr-un secol in care am acces la orice, cu atata usurinta. E buna, foarte buna chiar si epoca asta moderna la ceva.
ps Acum ascult uverturi din Rossini si imi place.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu