Pentru mine MJ ramane asociat momentului in care, fiind prin clasa a IV-a (inainte cu cativa ani de '89), mama a adus acasa de la o colega cu rude in US, un walk-man pe care tipa respectiva il primise si in care era o caseta cu muzica lui, hiturile momentului la ora aia. Tin minte perfect ce fascinate ne uitam la aparatul ala si cum am tot ascultat si re-ascultat toate melodiile, intre care tin minte ca mi-a ramas in special in minte Billie Jean. Era chintesenta Americii :) N-am fost vreun mare fan nici atuni nici mai tarziu, dar cateva melodii mi-au placut.
Cu toate problemele lui binecunoscute, m-a incercat o puternica senzatie de mila la auzul stirii ca a murit. Sa-ti doresti cu atata disperare sa-ti schimbi identitatea nu poate insemna decat nefericire. Pe langa asta, poate ca daca cei din jurul lui ar fi reusit sa-l convinga sa caute ajutor specializat pentru psihoza pe care o dezvoltase (in loc eventual sa i-o alimenteze), cu mastile lui de protectie si toate celelalte, ar fi avut alta soarta.
Si totusi, chiar daca as stii ca era un pedofil dovedit, tot mi se pare mai degraba o victima. Un Peter Pan negru, care dupa cum se vede nu si-a pierdut capacitatea de a trezi vii emotii desi de atatia ani nu mai produsese nimic in afara de scandaluri. Desi arata ca o relicva, lumea tot s-a impresionat. Poate tocmai pentru ca pe undeva oamenii au perceput drama asta a lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu