Am o filozofie a mersului la filme romanesti. Specific: mers, nu vazut de pe net. In ideea ca platind amaratul ala de bilet, contribui si eu cu ceva la redresarea industriei noastre de film ofilite. Nu, nu merg chiar la orice, la porcariile pe care inca le mai scoate Sergiu Dinozaurescu si altii ca el, ci la filmele ale caror regizori imi par credibili- si daca au facut valva pe la festivaluri internationale, cu atat mai interesata devin. Din pacate, de mult mai multe ori am fost dezamagita decat invers, chiar de catre astfel de regizori tineri, considerati "cu vana". "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii"- Catalin Mitulescu: dezamagire maxima."Politist, adjectiv"- Porumboiu: cum bine zicea cineva, putea sa fie un scurt-metraj excelent, pacat ca a tinut mortis sa-l faca lung. "A fost sau n-a fost"- tot Porumboiu: n-am reusit sa vad nici 1/2 (si de regula sunt o fire stoica, dac-am ajuns in sala, ma gandesc ca tre' sa-i dau o sansa autorului s-arate ce poate, ca poate inceputul nu e relevant, etc:). Recunosc cinstit ca mi-a placut mult mai mult un film fara pretentii de teme existentiale, Boogie- care e dintre putinele in care lumea vorbeste colorat dar nu vulgar si nu m-a sufocat cu bagarea in ochi agresiva a "ce nasol e la noi" pe toate partile. La naiba, mai vreau sa vad si altceva decat mizerie de toate felurile si lamentari. S-au mai intamplat si altele, sunt si oameni mai complecsi in tara asta cu alte dileme decat aia ca s-au nascut in Romania si cum sa depaseasca "handicapul" asta. Ajung sa inteleg de ce unii nu mai vor filme romanesti din principiu.
Asta seara am fost sa vad filmul din titlu. Care n-ar fi rau daca n-ar pacatui prin aceleasi tente groase, iti subliniaza atata ridicolul situatiei ca devine agasant. Si tot filmul are un aer trist, sters, Romania din film e o tara jegoasa, in care mai toti oamenii sunt niste nesimtiti incapabili sa empatizeze cu cineva, iar toti barbatii injura din 2 in 2 vorbe. Ce poate fi nostim in cantitati mai mici, cand se pluseaza devine respingator.
Astept sa intre in cinema Mungiu cu Amintirile. Apropo de Mungiu, raman la parerea ca 4-3-2 e cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut dupa '89.
4 comentarii:
Restul e tacere - din punctul meu de vedere cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut dupa 1989. Poate ai ocazia sa il vezi. Nu l-am vazut la cinematograf, insa nici download. Pur si simplu un dvd original cumparat de o tipa pe care o respect pentru gusturile ei in carti si filme. Na, ca sa nu ma certi ca dau jos filme. Desi aici, in Doha = Animal Planet, nu vad filme romanesti si nici filme bune decit versiunea pirat. Pupici
Chestie de gust, tocmai discutam cu Claudia ca ne-a dezamagit tocmai acel film :)
Oricum, eu inca mai sper in cinema-ul romanesc...
V-a dezamăgit Totul e tăcere? Vai, ce dezamăgire... Nu mai fac parte din tagma artiştilor căutători de rarităţi, clară treaba :P
Restul e tăcere, nu totul e tăcere. Oboseala post şmotru. Tu ai terminat cu renovarea?
Trimiteți un comentariu