2 Anne, 2 drame

Anne Frank. Stiam demult despre carte, dar nu stiu de ce nu m-am mobilizat niciodata suficient de mult incat sa o caut si sa o citesc. E drept ca nici nu mi-a picat in mana, de tradus a fost tradusa demult prin '59 si doar recent s-a publicat o noua editie, completa. Intre timp, am si ceva motive personale sa fiu mai interesata- nu din motiv de origini personale, ci ale altor persoane apropiate :). Ma asteptam la o carte sumbra, depresiva. Depresiv mai este pe alocuri, dar in mare parte cartea e chiar vioaie, zumzaie din ea o adolescenta usor rebela, cu o personalitate frapant de bine conturata si de independenta pentru anii '40. O fata care se intelege mult mai bine cu tatal decat cu mama ei (pe care o percepe in mod clar ca nefiind capabila sa ii ofere un model real), care citeste si este interesata chiar si traind ascunsa de o multime de lucruri si care stie ca nu vrea sa ajunga doar o buna sotie. Este sfasietor sa pui in cadru acest copil precoce, plin de viata, care spera , se indoieste si iar spera ca eliberarea va veni curand, cu destinul care o asteapta: vor fi arestati cu totii si deportati si vor muri 7 din 8. Iar ea, ca si sora ei, vor pieri cu doar 2 saptamani inainte de eliberarea lagarului. Ce poate fi mai tragic decat sa scapi 2 ani in clandestinitare pentru ca apoi sa mori in ultima luna de nazism.

Anne Frank, cu ironia si curiozitatea ei perpetua, cu introspectia ei continua, mi-a amintit de adolescenta care am fost. Comunismul era tot ca o inchisoare mai mare, dar trebuie sa recunosc ca nu constientizam atat de mult cat de restrictiv era- la 14 ani. Cred ca ar fi fost mai dramatic daca as fi fost ceva mai inaintata in varsta..
A doua Anna la care am reflectat recent e mult mai clasica. Intr-o noapte in care nu reuseam sa adorm, am deschis televizorul si am dat peste ultima parte dintr-o ecranizare a Annei Karenina, britanica parca. Mi-a placut mult cartea; cand am citit-o, eram in liceu, insa e clar ca atunci nu eram suficient de coapta incat sa percep subtilitatea cu care un scriitor de secol XIX reda psihologia unei femei prea moderne pentru timpul ei. O femeie care a platit scump pentru curajul de a isi asuma esecul unei casnicii si inceputul unei noi relatii: a fost tinuta departe de propriul copil si izolata social de moralitatea ipocrita a vremii, pana ce a devenit paranoic de geloasa si disperarea a invins-o. S-au mai schimbat lucrurile, dar cati barbati nu actioneaza la fel de razbunator atunci cand sunt parasiti, ca si Karenin ? Cate femei care au un copil si incep o relatie noua nu simt dezaprobarea celor din jur, ca n-au ramas cu tatal acestuia- pentru 'binele copilului' ?

2 Anne care mor in finalul povestii. Si cu toate ca numai una a fost cat se poate de reala, in mod straniu, cartea ei este cat se poate de vitala.